Un rezumat pe înţelesul oricui al teoriei „Cele 6 nevoi umane de bază” a lui Tony Robbins, teorie care este foarte coerentă în foarte multe privințe. Probabil unele din aceste lucruri ar trebui învăţate în şcoli, dar, oricum, poate merită măcar împărtăşite şi răspândite de cât mai mulţi oameni. Noi, oamenii, avem nevoie de…
1. Certitudine
Toate ființele umane tânjesc după un anumit nivel de siguranță, de asigurare și predictibilitate în viața lor, pentru că aceasta este fundamentul comportamentului nostru cel mai de bază: supraviețuirea.
Când lucrurile sunt FOARTE incerte, avem tendința de a fi speriaţi sau înfricoşaţi! Ceea ce ne face să apelăm la diferite vehicule de confort, cum ar fi prietenii / familia, privitul la televizor, mâncatul, fumatul sau alcoolul, uneori chiar şi violenţa.
Și odată ce am ajuns la un nivel în care ne simțim siguri că nu mai există pericole, ne putem relaxa și ne putem concentra pe celelalte nevoi pe care le avem. În concluzie, certitudinea este un domeniu în care dacă nevoia este în întregime NESATISFĂCUTĂ, această insatisfacţie va cauza frustrări, cedări nervoase, stres, suferinţă și durere.
Dar există, în acelaşi timp, şi celălalt capăt al spectrului, în care nevoia de certitudine este SATISFĂCUTĂ ÎN TOTALITATE. Gândiţi-vă, aţi vrea să vă mai uitaţi la un meci de fotbal, dacă aţi ști dinainte scorul și tot ceea ce se va întâmpla în acel joc? Probabil că nu, pentru că ar fi de-a dreptul plictisitor sau inutil.
Orice om are nevoie de un anumit nivel de siguranță în viața lui, iar dacă lucrurile ar deveni prea previzibile, s-ar plictisi. Prin urmare, acesta este motivul pentru care oamenii caută să-şi satisfacă următoarea nevoie din listă, dar care este în direct conflict cu prima.
2. Incertitudine
Un alt cuvânt pentru incertitudine este varietate. Cu toţii avem câteodată nevoie de o schimbare de peisaj. Ne uităm la un film nou, călătorim într-un loc nou. Pentru că asta este ceea ce face viata excitantă, deoarece NU ŞTIM dinainte la ce să ne așteptăm, dar nivelul de incertitudine este destul de tolerabil pentru că ŞTIM, în cele din urmă, că varietatea ne va aduce plăcere.
Prea multă incertitudine ne va aduce frica, în timp ce prea puţină ne va cauza plictiseala. Mai mult, aceste prime două nevoi sunt în realitate bucăţi din aceeași plăcintă. În cazul în care nevoia de incertitudine este de 70%, atunci nevoia de securitate va fi de doar 30%.
3. Semnificație
La un nivel foarte profund, fiecare dintre noi avem nevoia de a ne simţi important, unic şi special, iar acest lucru se poate manifesta în mai multe moduri. Un astfel de vehicul pentru oameni este de a dobândi un rang înalt, deoarece aceste distincții îi pot face pe oameni să se simtă importanţi.
Dar în paralel cu nevoia de importanţă, un tip de vehicul slab pe care mulţi oameni îl folosesc este de a-i plasa pe alţi oameni într-o poziţie inferioară, inclusiv la modul fizic violent sau de a-i judeca, pentru că acest comportament îi face să se simtă ca și cum ei sunt mai buni decât alţii.
Un alt vehicul destul de popular este comportamentul excentric, în discurs, în preferinţe, în stilul vestimentar şi nu numai, mulți oameni fiind mândri de ei înşişi pentru că sunt diferiţi și unici pentru că asta este ceea ce satisface nevoia lor de semnificație.
DAR dacă ne străduim să obţinem prea MULTĂ semnificație și unicitate şi ne blocăm în a căuta doar asta, vom ajunge cu totul diferiţi decât toţi ceilalţi oameni, acţiune care încalcă chiar următoarea noastră nevoie.
4. Conexiune
Este în natura umană, ca fiinţe sociale, să avem nevoie să atingem un anumit nivel de legătură cu alţi oameni, fie că este în termeni de prietenie, de afaceri sau o relație intimă. Nucleul tuturor conexiunilor umane se bazează pe similaritățile dintre noi, pe schimburi şi tranzacţii compatibile ca valoare percepută sau pe caracterului de identificare unul cu altul.
Dar dacă suntem prea ocupati căutând propria semnificaţie, vom ajunge ca rareori să ne simţim conectaţi sau similari cu altcineva şi să putem interacţiona natural şi firesc, fără intenţii ascunse.
Prin urmare, din nou, necesitatea de semnificație și de conexiune împart şi ele aceeași bucată de plăcintă. Dacă nevoia noastră de conectare NU ESTE SATISFĂCUTĂ, ne vom simți singuri, incoerenţi, dezarticulaţi şi rupţi de alţi oameni.
Dar dacă această nevoie este ÎNDEPLINITĂ ÎN TOTALITATE, pe de altă parte, nu ne vom mai simţi diferiţi sau unici şi ne vom pierde, prin urmare, propria noastră identitate și, în felul acesta, nu ne vom putea respecta nevoia de semnificație.
5. Creștere
Totul în această lume este fie în creștere, fie în descreştere (sau pe moarte), în niciun caz nu este între aceste stări. Iar ființele umane nu fac excepție de la această regulă, noi cu certitudine avem nevoia de a ne simți ca și cum suntem în creștere în mod constant în viețile noastre.
Scopul multor oameni este de a atinge un anumit obiectiv financiar, un anumit stil de viață, un nivel ridicat de cunoştinţe, de inteligenţă sau de spiritualitate, dar când au ajuns acolo, ei devin stagnanţi. În timp ce alți oameni i-ar putea invidia pe aceştia pentru ce au obţinut sau unde au ajuns, dar ei înșiși sunt nemulțumiți pentru că nu se mai simt în creștere. Au ajuns la un platou unde nu mai există munți de urcat.
Dar cu toţii avem nevoie de ceva, de stabilirea unui OBIECTIV pentru care să depunem eforturi să-l atingem, ceva care ne va provoca să creştem și să ne ducem viața la următorul nivel. Iar cu practică şi efort susţinut, invidia si stagnarea se va putea metamorfoza în ceva constructiv pentru noi înşine, în INSPIRAŢIE, în idei, atunci când ne uităm la alţii unde sunt şi la ce au obţinut, în raport cu propriile noastre seturi de valori şi obiective.
6. Contribuție
Dincolo de propriile obiective, cu toții avem dorința de a face o diferență în această lume și de a contribui cu ceva propriu la binele superior al tuturor. În esență, altruismul sau filantropia sunt nevoi universale pentru oricine, ele NU depind de persoană, pe principiul că orice există în această lume nu există degeaba, inclusiv noi oamenii, şi orice TREBUIE să servească unui scop anume în tot acest ecosistem din care provenim, în care trăim acum şi în care vor trăi copiii noştri.
În concluzie, noi, ca ființe umane, avem o dorință profundă de a contribui în afara spaţiului nostru individual, fie că acest lucru este manifestat în familie, în cercul de prieteni, în comunitatea în care trăim, în societate, în țara în care trăim sau raportat la întreaga planetă Pământ ca un întreg.
Foarte interesantă teoria! Dar acum ce facem?
Ei bine, devenind conștienți de aceste nevoi este primul pas în încercarea noastră de a le satisface. Doar simpla conștientizare a acestor concepte întâi ne va scoate din hipnoza de zi cu zi şi ne va forţa într-adevăr să ne evaluăm propriile nevoi.
Apoi ne va ajuta, de asemenea, să înțelegem de ce facem în prezent anumite lucruri atât de natural (inconştient), deoarece în mod evident acest tip de comportament (stabil, neschimbat, care defineşte propriul caracter) îndeplinește multe dintre nevoile noastre de bază, dar tot pe acelea naturale, nu pe cele de ocazie.
Ce este chiar mai interesant este că toată lumea va avea nivele diferite de nevoi cu care ei se simt confortabil sau nu. Acest fapt ne face cumva pe vreunul dintre noi corect sau incorect, bun sau rău în comparaţie unul cu altul? Desigur nu, pentru că nivelele noastre ale nevoilor de bază sunt modelate de propria noastră natură, de propriile experiențe de viață, de cultura și mediu în care ne-am dezvoltat şi în care trăim în prezent.
Dar, ca toate lucrurile din această viaţă, ceea ce trebuie să facem este să găsim acel ECHILIBRU perfect între toate aceste nevoi aparent contradictorii, pentru că acolo se (re)găsesc realul SUCCES și adevărata ÎMPLINIRE.
Scopul unei glume nu este de a degrada fiinţa umană, ci de a-i reaminti că este deja degradată, George Orwell
Mai departe (în engleză), prezentarea „De ce facem ceea ce facem” la TED a lui Tony Robbins:
INTEGRITATE 