Introducere…
Varianta PDF a articolului "Originea şi Sensul Vietii"

Varianta PDF

Încă mai suntem fascinaţi de misterele originii vieţii… Dar ne punem oare întrebarea… CE ESTE, TOTUŞI, VIAŢA? Putem afirma că o înţelegem? Că îi cunoaştem măcar SENSUL, dacă nu şi ORIGINEA ei pentru ca scena să fie completă? Voi încerca să vă dovedesc că DOAR ÎMPREUNĂ AMBELE POT FUNCŢIONA, ca într-un PARTENERIAT UNIVERSAL!

TEORIA MEA COSTĂ ÎN IDEEA CĂ AMBELE SE SUSŢIN RECIPROC UNA PE CEALALTĂ, ADICĂ ORGINEA VIEŢII A GENERAT ÎNSUŞI SENSUL VIEŢII, IAR SENSUL SAU DIRECŢIA DE MANIFESTARE A VIEŢII GENEREAZĂ O NOUĂ FORMĂ DE VIAŢĂ ÎN CONTINUARE!

Să începem cu sursa în sine a acestor aspecte

O caracteristică observabilă şi evidentă a fiinţei umane şi în special a minţii umane, spre deosebire de alte specii de fiinţe vii privite de oameni ca „specii inferioare”, este că „omul simte nevoia şi vrea neapărat” să „cunoască sau afle adevăruri” despre orice subiect îl preocupă pe moment sau pe orice durată de timp, aici fiind implicată perseverenţa căutării acelui adevăr.

Adică, atât timp cât este evident că „poate”, omul simte, observă prin propria experimentare şi „conştientizează că el este o fiinţă vie şi, mai mult, şi conştientă”, procesul fiind numit de „auto-conştientizare” a propriei existenţe şi fiinţări, adică a propriei vieţi.

CEL MAI IMPORTANT ŞI DISTINCT ASPECT de reţinut al acestei caracteristici specific umane ESTE însăşi SIMŢIREA „firească” a acestei nevoi, adică SURSA ŞI EXISTENŢA ÎN SINE A NEVOII DE CUNOAŞTERE! Voi reveni cu mai multe detalii la acest aspect mai încolo…

Serios acum, avem vreo problemă?

Acum, putem oare să-l contrazicem pe Einstein care a afirmat că „O problemă conştientizată la un anumit nivel este imposibil de rezolvat de la acelaşi nivel de conştientizare care a generat-o”?

Sau altfel spus, putem să ne auto-conştientizăm sau observăm singuri, ca şi fiinţe vii, procesul de conştientizare al propriilor vieţi? Şi să ne „rezolvăm”singuri prblemele propriului proces de conştientizare cu care ne confruntăm, vidurile de conştientizare, de cunoaştere asupra subiectului „VIAŢĂ”?

Şi apoi, cine îl va conştientiza pe conştientizatorul, viu şi el la rândul lui, al procesului de conştientizare? Şi aşa mai departe, la infinit. Evident că nu se poate, iar însăşi această problemă a minţii umane a fost denumită „problema grea” sau „problema subiectului” care încearcă să rezolve problematica subiectului în sine.

Trebuie reţinut că mintea umană, ca şi mod de funcţionare, ESTE, în realitate, complet DIFERITĂ de modelul mecanicist şi limitativ Freudian! Iar neputinţa rezolvării (n.a.: după atâta timp) prin metode mecaniciste a „tiparelor” psihicului/minţii umane „care NU se încadrează în tiparele familiare, cunoscute/conştientizate deja” nu este altceva decât o nouă problemă creată de însăşi metoda mecanicistă/limitativă de rezolvare a ei.

Ce putem face, totuşi?

Putem cel puţin să explicăm câteva lucruri rămase încă misterioase referitoare la ORIGINEA şi SENSUL VIEŢII, inclusiv din mijlocul lor, de la nivelul actual de conştientizare al faptului că „suntem fiinţe vii conştiente de asta”, nu neapărat să „rezolvăm probleme”.

Demersul acestei lucrări NU ESTE să afirme, stabilească sau să impună un anumit scop sau mod de funcţionare al vieţii, ci ESTE să reveleze adevărul despre SENSUL PE CARE VIAŢA ÎL ARE DEJA DE LA ORIGINILE SALE, acest sens fiind cel mai important lucru de aflat şi urmat.

Spun asta deoarece este foarte probabil şi chiar voi demonstra că problematica originii vieţii şi problematica nivelului uman de conştientizare al vieţii nu sunt deloc probleme, ci sunt lucruri SIMPLE şi cât se poate de FIREŞTI.

Le voi explica şi le voi dovedi originea şi scopul prin ele însele, viaţa reprezentând un proces de existenţă auto-sustenabil, auto-regenerabil şi auto-expansiv/evolutiv, tot acest proces fiind pornit şi generat de însăşi apariţia vieţii.

Mă tot refer la nivelul şi procesul de conştientizare deoarece acesta este singurul mecanism pe care îl avem la dispoziţie pentru aflarea adevărului despre toate conceptele în discuţie…

Ce înţelegem de fapt prin termenul „adevăr”?

Indiferent de metoda de aflare a adevărului, singura punte sau locul unde putem fi cu toţii de acord este că definiţia „adevărului” este „atingerea unui prag critic de acceptare sau acord din partea mai multor oameni asupra unui subiect sau concept impersonal aflat în dicuţie.

Numărul de oameni care se pun de acord trebuie să fie mai mare ca 1, altfel respectivul „adevăr” e privit cu subiectivism sau e doar un „adevăr personal” al individului care îl „află”. Iar dacă adevărul este doar unul „personal”, fără a avea acordul altor oameni, acest „adevăr” va contribui doar la „propria evoluţie” a individului respectiv, nu şi la „potenţiala evoluţie” a întregii umanităţi, în ansamblul ei.

Singura soluţie a problemei de aici este foarte simplă, deşi pare „grea”. Soluţia constă în punerea de acord în unanimitate, adică în consens asupra oricărei idei sau concept de interes comun pentru toţi oameni, cum ar fi de ex. „adevărurile” următoare: „suntem vii şi suntem conştienţi că suntem vii” sau că „planeta pe care trăim se numeşte Pământ”, etc…

Oricum, „aflarea adevărului” funcţionează similar atât în domeniul ştiinţific, cât şi în domeniul spiritualităţii, chiar dacă în realitatea adevărul nu pooate fi decât unul singur. Există o singură realitate comună şi un singur adevăr comun, din acest însuşi motiv, scindarea între oameni pe seama „adevărului” nu se poate justifica, chiar dacă se manifestă în societate. Scindarea sau separarea este o „construcţie” specifică oamenilor.

Un adevăr se poate afla în domeniul ştiinţific prin metoda re-testării, re-dovedirii şi re-cunoaşterii raţionamentului original şi practica este foarte mare „consumatoare de resurse”, iar în domeniul spiritualităţii prin simpla punere de acord ce presupune ignorarea raţionalizării asupra subiectului în cauză datorită subiectivismului minţii, adică punerea de acord prin credinţă (sau, invers, prin revelare individuală şi apoi prin strângere de „adepţi credincioşi” care să se pună ulterior de acord cu „adevărul individului”).

Şi nu este nimic în neregulă cu această imagine care „încă” prezintă „starea de fapt” a disputei „irelevante” dintre ştiinţă şi spiritualitate. CE ESTE IMPORTANT ESTE CĂ ADEVĂRUL COMUN POATE FI „AFLAT” DE CĂTRE TOŢI OAMENI şi este la îndemâna oricui să aleagă prin ce metodă este de acord cu el, prin repetabilitate, prin acceptarea dovezilor şi raţionamentelor sau prin şi simpla acceptare „în credinţă”. Teoretic, prin credinţă eşti doar „scutit” de munca, efortul şi consumul de resurse aferente „aflării” prin raţionalizare…

În concluzie, probabil datorită imposibilităţii reproducerii unui experiment / raţionalism ştiinţific, putem spune că majoritatea oamenilor „preferă” să se pună de acord asupra unui singur adevăr comun prin intermediul mecanismului „mental”numit „credinţă” sau pot „sta înerţi în aşteptarea” de noi dovezi care să le „declanşeze” acordul şi credinţa pe un anumit subiect.

Revenind la subiect, ce este viaţa şi de unde provine?

Putem fi de acord cu toţii că viaţa reprezintă un proces de originare, existenţă şi fiinţare (trăirea vieţii) auto-sustenabil, auto-regenerabil şi auto-expansiv, tot acest proces fiind pornit şi generat de însăşi apariţia vieţii.

Referitor la apariţia vieţii, teoria mea se doreşte a fi simplă, aşa cum cred că a fost şi procesul de apariţie a vieţii, şi este o completare la teoria „norocului”, având la bază tot o conjunctură „favorabilă” apariţiei vieţii. Dar cu dosebirea în raport cu felul în care a apărut şi de ce a continuat. Şi completată cu ideea originală că însăşi AUTO-CONŞTIENTIZAREA STĂRII DE „VIU” a fost factorul principal generator, alături de „conjunctura favorabilă”.

Cu alte cuvinte, conştienţa ca şi memorie a stării de viu, generată din cea de sine, s-a născut odată cu viaţa însăşi şi reprezintă însuşi sensul vieţii, păstrarea memoriei stării de viu. Adică sensul sau direcţia vieţii este însăşi păstrarea conştienţei de sine!

Încercarea de a „explica” cum pare firesc că a fost generată viaţa din materie nevie se bazează foarte mult pe observarea din prezent a fenomenologiei condiţionării existenţei şi menţinerii vieţii, adică a acelor NEVOI de care am menţionat la început.

Este evident că şi în acest moment viaţa pe planeta Pamânt nu ar mai putea continua FĂRĂ existenţa în forma lor actuală a soarelui, a elementelor chimice din sol şi aer, a atmosferei în sine cu tot cu fenomenele ei ciclice, a apei, a hranei, a energiei în ansamblu, dar sub diferitele ei forme. Formele actuale de viaţă se bazează pe şi sunt capabile să „alchimizeze” şi să „utilizeze” eficient formele simple de energie existente aici şi acum pe planetă (lumină, apă, minerale, etc.).

Această stare de fapt actuală reprezintă tot o formă de „CONJUNCTURĂ FAVORABILĂ” CONTINUĂRII ŞI EXPANSIUNII/EVOLUŢIEI VIEŢII, cel puţin pe planeta noastră! Nu vă recomand acest test pentru că are rezultate uşor de intuit, dar puteţi încerca să NU udaţi o plantă cu apă, să NU hrăniţi un animal sau să NU vă hrăniţi pe voi înşivă…

De aceea, mă voi folosi de acelaşi principiu al „conjuncturii favorabile”, cu deosebirea că la momentul originii vieţii, asta însemna cu totul şi cu totul altceva decât ce „avem” acum…

Putem fi de acord cu „baza” teoriei care afirmă că în perioada respectivă materia de pe planeta Pamânt conţinea şi aşa-zisa „supă primordială” formată din compuşi chimici, aminoacizi sau „aglomerări” de elemente chimice. Nu că nu ar conta ce fel de compuşi chimici şi în ce proporţie, ci nu este foarte relevant în prezenta teorie. Putem doar numi „entităţi” primele organisme vii care s-au format din „aglomerările” individuale de elemente chimice.

Acum intră în ecuaţie conjunctura „favorabilă” a respectivei perioade, conjunctură chiar foarte simplă de imaginat şi care consta doar în menţinerea unei stări de oscilaţie / vibraţie a „aglomerărilor” de elemente chimice care vor deveni viitoarele „entităţi” vii.

Dar condiţia principală este că a fost vorba de o perioadă foarte lungă de timp (sute de mii de ani, probabil chiar milioane), dar suficient de stabilă din punctul de vedere al menţinerii STĂRII DE VIBRAŢIE a viitoarelor „entităţi” şi fără a le descompune. Ne putem imagina că ar fi fost o temperatură constantă a „supei primordiale”, dar suficient de „fierbinte” pentru a vibra.

TEORIA APARIŢIEI VIEŢII…

Dar, imediat după dispariţia conjuncturii „favorabile” care menţinea starea de vibraţie, „aglomerările” de elemente chimice AU CONTINUAT SĂ VIBREZE CHIAR ŞI FĂRĂ SURSA CARE MENŢINEA VIBRAŢIA. Pur şi simplu au intrat în rezonanţă (probabil între ele) datorită energiei acumulate în toată perioada de dinainte şi astfel şi-au auto-menţinut şi şi-au auto-cunoscut frecvenţa de vibraţie. La nivelul materiei fizice, fenomenul este foarte des întâlnit.

DIN FOSTUL PARTENERIAT DE „FOARTE-FOARTE”LUNGĂ DURATĂ DINTRE CONJUNCTURA „FAVORABILĂ” (SURSA) ŞI VIBRAŢIA (STAREA) „ENTITĂŢILOR” S-A NĂSCUT/CREAT PRIMUL TIP DE MEMORIE SAU PRIMA CONŞTIENŢĂ COMUNĂ ŞI ACCESIBILĂ FIECĂREI „ENTITĂŢI” ŞI CARE CONŢINEA FRECVENŢA COMUNĂ DE REZONANŢĂ !

PUTEM SPUNE CĂ S-A NĂSCUT CONŞTIENŢA DE SINE A VIEŢII ÎN ANSAMBLUL EI, CĂ AŞA S-A NĂSCUT VIAŢA!

Apoi, pentru explicarea FENOMENULUI DE CONTINUARE A VIEŢII mă voi ajuta şi de un principiu simplu al fizicii care ne spune că orice formă de materie nu poate vibra / oscila la nesfârşit, ci numai până la epuizarea „momentului” sau a energiei acumulate / înmagazinate.

Din acest simplu fapt S-A CREAT TOTODATĂ ŞI SENSUL VIEŢII, respectiv NEVOIA „entităţilor” primordiale DE MENŢINERE A VIBRAŢIEI, A VIEŢII.

Având deja CONŞTIENŢA COMUNĂ în acea formă simplistă, şi inclusiv pe cea de sine, această înformaţie / nevoie s-a răspândit la toate „entităţile” individuale care se puteau afla în potenţialul pericol de a-şi epuiza energia acumulată.

Dar, această informaţie s-a transmis conştienţei de sine nu prin „frică”, ci prin simpla „nevoie” intrinsecă de a se menţine în viaţă dacă deja era, adică instinctul de supravieţuire!

NEVOIA deja conştientizată S-A „REZOLVAT” PRIN CEA MAI SIMPLĂ ŞI RĂSPÂNDITĂ METODĂ DIN TOT UNIVERSUL… PRIN UNIFICAREA sau AGREGAREA MAI MULTOR „ENTITĂŢI” VII ÎN ALTA MAI MARE.

ŞI PRIN ATRAGEREA PRIN REZONANŢĂ ŞI GRAVITAŢIE ŞI A ALTOR TIPURI DE „MATERIALE” (elemente chimice disponibile în proximitate), aceasta manifestându-se automat datorită schimbării frecvenţei de rezonanţă rezultată din agregare… Ş.A.M.D….

ORICUM, CUNOAŞTEM PARCURSUL EVOLUTIV ŞI NOILE NEVOI DE MENŢINERE A VIEŢII CARE AU APĂRUT PE PARCURS… CHIAR DIN CE ÎN CE MAI COMPLEXE, CEEA CE DEMONSTREAZĂ INSĂŞI ABILITATEA DE EVOLUŢIE A VIEŢII ÎN SINE.

Dar acum putem afirma şi că…

NIVELUL NOSTRU DE CONŞTIENŢĂ ACTUAL NU POATE FI TRANSPUS ŞI LA MOMENTUL ORIGINII VIEŢII PENTRU A-I AFLA MECANISMUL DEOARECE VIAŢA ÎNSĂŞI NI L-A CREAT ŞI ADUS PÂNĂ AICI!

O PARTE (OMUL) A ÎNTREGULUI (VIAŢA) NU POATE FI ŞI SIMŢI CE ESTE ŞI SIMTE TOT ÎNTREGUL DIN CARE FACE PARTE! NOI PUTEM ÎNŢELEGE DOAR NIVELUL LA CARE SUNTEM ACUM!

PARTEA ESTE GHIDATĂ DE ÎNTREG CĂTRE SENSUL ŞI DIRECŢIA ACESTUIA, DAR POATE ŞI CONTRIBUI „CU CE POATE” LA ÎNTREG!

ORICUM, INDIFERENT DIN CE UNGHI PRIVIM ACESTE LUCRURI, FIE PERSPECTIVA „ŞTIINŢIFICĂ” SAU CEA „SPIRITUALĂ/RELIGIOASĂ”, NU PUTEM IGNORA NUMITORUL COMUN ŞI UNICUL ADEVĂR…

…CĂ „NOI SUNTEM ÎN VIAŢĂ” CA PĂRŢI DIN INTERIORUL VIEŢII, MOŞTENIND TOTODATĂ ACCESUL LA ÎNTREAGA CONŞTIENŢĂ DE SINE A VIEŢII ÎN INTEGRALITATEA SA!

N.B.: Putem să acceptăm şi versiunea inversă „VIAŢA ESTE ÎN NOI”, dar cu întelesul „VIAŢA TRECE PRIN NOI” sau „NOI CONTINUĂM VIAŢA”, nu că „noi deţinem viaţa”!

Viaţa şi sensul vieţii, doar împreună, într-un parteneriat inseparabil…

ADEVĂRUL ESTE CĂ NOI, OAMENII, PUTEM DOAR URMA CURSUL / SCOPUL FIRESC AL VIEŢII şi, astfel, NU AVEM DREPTUL să o manipulăm NOI PE EA, SĂ-I SCHIMBĂM SENSUL după cum „am vrea şi credem că putem”.

VIAŢA NE-A GENERAT PE NOI ŞI EXISTENŢA NOASTRĂ SE DATOREAZĂ IREFUTABIL EXISTENŢEI VIEŢII APRIORI DE NOI. Acest fapt trebuie respectat!

NOI, cei de acum, de la nivelul actual de conştienţă, SUNTEM DOAR REZULTATUL SENSULUI, PARCURSULUI ŞI EVOLUŢIEI VIEŢII de-a lungul miilor de milioane de ani trecute de la originile ei.

INFINUTUL POTENŢIAL AL PROCESULUI DE CONŞTIENTIZARE AL VIEŢII ESTE ÎNSĂŞI DIRECŢIA EVIDENTĂ A VIEŢII!

CREŞTEREA ŞI EXPANDAREA CUNOAŞTERII DE SINE (universul interior) ŞI A VIEŢII ÎN INTEGRALITATEA EI (universul exterior) reprezintă SINGURA DIRECŢIE AL VIEŢII PE CARE O PUTEM URMA ŞI CARE TREBUIE URMATĂ!

EVOLUŢIA, CONSTRUCŢIA, CREAŢIA şi NOUTATEA REPREZINTĂ SENSUL VIEŢII CARE O ŞI AUTO-SUSŢINE!

Mai putem crea ceva nou pentru a evolua conştienţa vieţii?

DA, bineînţeles că PUTEM, şi pentru că ştim din istorie că multe „adevăruri” s-au succedat de-a lungul timpului şi, de asemenea, multe „credinţe” şi „acorduri” s-au schimbat în mintea oamenilor.

Putem CONTRIBUI prin CREAŢIE… un proces pur informaţional specific minţii umane care reprezintă însuşi procesul de CONŞTIENTIZARE a unor NOI INFORMAŢII SAU ADEVĂRURI COMUNE conştientizate şi memorate, indiferent de metoda lor de aflare.

Procesul de CREAŢIE participă cu NOUTATE în mod CONSTRUCTIV direct la EVOLUŢIA şi EXPANSIUNEA CONŞTIENŢEI VIEŢII ÎN ANSAMBLUL EI, iar indirect, la EVOLUŢIA şi EXPANSIUNEA SPECIEI UMANE!

CREAŢIA INCLUDE ŞI PROCESUL INFORMAŢIONAL de ÎMBOGĂŢIRE A GENELOR TRANSMISE GENERAŢIILOR URMĂTOARE, nu doar „producerea” şi transmiterea unor obiecte sau manifestări fizice noi.

N.B.: Se poate spune despre obiectele sau materializările fizice în sine că acestea deşi sunt supuse erodării şi/sau descompunerii, adevărul şi informaţia că obiectul sau manifestarea „a existat” va rezista perpetuu în domeniul informaţional comun, în conştienţa universală sau cea umană.

IMEDIAT CE ESTE CREATĂ NOUTATEA, CONŞTIENŢA EXTINSĂ va conţine obligatoriu INFORMAŢIA CĂ S-A PRODUS CEVA NOU în ISTORICUL / REGISTRUL „EXISTENŢELOR”, plus PROGRAMUL sau SECVENŢA-COD DE RE-PRODUCERE A NOUTĂŢII!

ACEASTĂ INFORMAŢIE VA EXISTA PERPETUU datorită faptului că NU POATE FI DISTRUSĂ ODATĂ CREATĂ, „AFLATĂ” ŞI CONŞTIENTIZATĂ DE ORICE FIINŢĂ VIE, om sau altă specie.

Iar ACEST FAPT SE DATOREAZĂ SCOPULUI INTRINSEC AL VIEŢII, ADICĂ EXISTENŢEI CONŞTIENŢEI NEÎNTRERUPTE A VIEŢII, indiferent unde este sau ar fi stocată (de ex. în ADN)!

PROCESELE DE CREAŢIE ŞI DE CONŞTIENTIZARE POT ÎMBOGĂŢI ŞI/SAU „SCHIMBA” ADN-UL TRANSMIS GENERAŢIILOR URMĂTOARE, ADICĂ LE TRANSFERĂ CONŞTIENŢA / INFORMAŢIA DE BAZĂ CU CARE ACESTEA PORNESC ÎN VIAŢĂ !!!

ACEST PROCES TREBUIE ÎNŢELES FOARTE BINE DE OAMENI PENTRU CĂ DE EL DEPINDE EVOLUŢIA PRIN CREAŢIE ŞI NOUTATE ŞI A SPECIEI UMANE, ADICĂ A GENERAŢIILOR VIITOARE !

ATENŢIE şi la faptul că orice informaţie, chiar dacă este o „percepţie” subiectivă, un „pseudo-adevăr sau minciună” sau chiar „adevărul pur” va fi stocată în memoria generaţiei actuale ca urmare a punerii etichetei de „adevăr” (a fi de acord) pe informaţia respectivă, memorie care va fi transferată în întregime generaţiei următoare.

Totodată, este GREŞIT, deşi foarte vizibil în mecanismele societăţiilor umane colectivizate (sau chiar la societatea globală) că procesul de creaţie TREBUIE scindat între „bune” şi „rele”, atât la nivelul de conştienţă al „percepţiilor”, cât şi la nivelul de conştienţă al „pseudo-adevărurilor”.

Totodată, se pare că am dovedit şi falsitatea conceptului / mitului care „presupune” că procesul de CREAŢIE este generat de… şi atribuit doar „părţii drepte a creierului” sau „tagmei artiştilor” sau „inspiraţiilor” sau „revelaţiilor spirituale”…

ADEVĂRUL E CĂ NU CONTEAZĂ CUM ŞI DE CE FEL DE VIETATE E CREATĂ NOUTATEA, ORICE NOUTATE SAU EVENIMENT NOU SE MANIFESTĂ, ORICÂT DE MĂRUNT AR FI, TOT SE  CONŞTIENTIZEAZĂ DE CĂTRE VIU !!!

IAR CREAŢIA REPREZINTĂ ŞI PROCESUL INFORMAŢIONAL de ÎMBOGĂŢIRE A CONŞTIENŢEI UMANE LA CARE PUTEM ŞI AVEM ACCES CU TOŢII ATUNCI CÂND NE RACORDĂM (SUNTEM ATENŢI) LA FRECVENŢA VIEŢII!

!!! SUNTEM CU TOŢII CREATORI AI CONŞTIENŢEI UMANE, PLANETARE ŞI UNIVERSALE, FIE CĂ VREM ASTA SAU NU !!!

ŞI RECOMAND SĂ FIM RESPONSABILI ŞI IMPECABILI ÎN TOT ACEST PROCES DE CREAŢIE DEOARECE DE EL DEPIND TOATE GENERAŢIILE NOASTRE VIITOARE !!!

Dar mintea şi conştienţa umană pot crea sau „atinge” şi infinitul?

Teoretic, DA… Dar toate la timplul lor firesc! Părerea mea…

O „problematică” constă în însuşi nivelul de conştientizare generat de „acordul” cu afirmaţia „ştu deja cum funcţionează conştienţa şi mintea umană” care va da naştere problemei în sine, adică auto-impunerea de limite asupra propriei minţi şi conştienţe, deşi realitatea evidentă este că mintea şi conştienţa umană sau a vieţii aparent nu au limite, adică sunt infinite.

La fel de evidentă este imposibilitatea „disecării” unui concept infinit cu metode limitative, mecaniciste. Sunt incluse aici şi cele mai avansate instrumente ştiinţifice de observare şi monitorizare a proceselor neurobiologice în scopul „descoperirii şi reproducerii mecanismelor” de funcţionare a minţii umane, a proceselor acesteia. Este logic că orice instrument fizic, creat de însuşi subiectul pe care în studiază, are limitări şi NU POATE să studieze ÎNTREAGA minte.

Este ca şi cum te uiţi la univers printr-ul telescop şi nu vei „putea observa” decât o infinitezimală fracţie din „imaginea” întregului univers, şi asta chiar din interiorul lui, afectarea fiind deja produsă, conform mecanicii cuantice. Oricum, sunt larg acceptate argumentaţiile că „se poate şi pe bucăţi”, dar „ignorând” faptul că subiectul care observă este însuşi subiectul supus observaţiei. Intrăm din nou în „problema grea”, acesta fiind şi paradoxul fizicii „teoretice” cuantice.

MINTEA UMANĂ reprezintă FACILITATORUL PROCESULUI DE CONŞTIENTIZARE (precum procesorul unui computer), iar CONŞTIENŢA ÎN SINE reprezintă „LOCUL” DE STOCARE A INFORMAŢIILOR „AFLATE/ACUMULATE” (similar memoriei non-volatile sau a hard-disk-ului unui computer)!

AMBELE, atât MINTEA cât şi CONŞTIENŢA în sine SUNT STRUCTURATE PE NIVELE IERARHICE, dar de tipuri diferite (similar cu componentele unui computer), ierarhizare foarte „vizibilă” şi DATORATĂ DIVERSITĂŢII „capabilităţilor” speciilor vii:

Cele mai importante aspecte ale PROCESULUI DE CONŞTIENTIZARE sunt „VITEZA DE PROCESARE” şi „LĂŢIMEA DE BANDĂ SAU VITEZA” accesului atât la sursele de informaţii (sau direct adevăruri) spre „procesare”, cât şi la memoria de stocare a acestora!

Iar în cazul nivelurilor de CONŞTIENŢĂ, singurul aspect care contează se pare că este „CAPACITATEA DE STOCARE” sau dimensiunea memoriei acesteia. CONŞTIENŢA ESTE EA ÎNSĂŞI UN TIP DE MEMORIE, contând doar faptul că este NON-VOLATILĂ!

Dar, în „continuarea problematicii” noastre, MINTEA UMANĂ în ansamblul ei (procesare şi stocare) este în continuare privită ca „INFINITĂ” datorită însuşi procesului de AUTO-CONŞTIENTIZARE A POTENŢIALULUI EI INFINIT DE CONŞTIENŢĂ (memorare a cunoaşterii „tuturor” adevărurilor), mintea fiind „convinsă” de EXISTENŢA UNOR VIDURI de cunoaştere la nivel de individ sau la nivel universal asupra oricărui subiect.

Este evident faptul că MINTEA ŞI CONŞTIENŢA UMANĂ NU AU SENS UNA FĂRĂ CEALALTĂ, ca şi în cazul computerelor. Nu poţi face nimic doar cu un procesor dacă nu are surse de informaţie deja existente şi invers, nu poţi face nimic cu informaţia dacă nu ai efectiv unde să o stochezi, adică o vei pierde. E ca şi cum am afirma că informaţia nici nu a existat!…

ADVĂRUL ESTE CĂ EXISTENŢA A CEVA PRESUPUNE CĂ TREBUIE să EXISTE APRIORI DE ACEL CEVA O REALITATE CONŞTIENŢĂ ca FUNDAMENT al CEVA-ULUI.

IMPLICIT, VA EXISTA ŞI INFORMAŢIA CĂ ACEL CEVA EXISTĂ DE CÂND A FOST CREAT, INFORMAŢIE CARE POATE FI DOAR ACCESATĂ, AFLATĂ SAU CONŞTIENTIZATĂ DE ACEL CEVA, NU ŞI ALTERATĂ ÎN VRE-UN FEL!Notă: CEVA-UL RESPECTIV SUNTEM NOI, OAMENII !

Iar dacă o realitate trebuie să existe înainte de a fi conştientizată de părţile ei înseamnă că EXISTĂ UN SINGUR ADEVĂR şi anume DOAR INFORMAŢIA REZULTATĂ DIN CREAREA ŞI EVOLUŢIA RESPECTIVEI REALITĂŢI, INDIFERENT DE ORIGINEA EI!

NIVELUL DE CONŞTIENŢĂ VIE UMANĂ existent ACUM este format din INDEXUL INFORMAŢIONAL COMPLET A TOT CE EXISTĂ plus PROGRAMELE / SECVENŢELE-COD sau SUMA TUTUROR ADEVĂRURILOR „AFLATE” ŞI STOCATE ÎN MEMORIE prin procesul de conştientizare (mintea umană), adică TOATE EVENIMENTELE ŞI AFIRMAŢIILE CU CARE AM FOST DE ACORD DE-A LUNGUL EXISTENŢEI, CA INDIVID SAU CA SPECIE !

NU NE RĂMÂNE DECÂT SĂ FIM ATENŢI CU CE SUNTEM DE ACORD ŞI CE NOUTĂŢI CREEM, AMBELE NECESITÂND IMPECABILITATE !!!

DAR, AVÂND ÎN VEDERE CĂ „LUCRĂM” şi „AFLĂM” ADEVĂRURI DOAR PRIN INTERMEDIUL PROPRIULUI PROCES DE CONŞTIENTIZARE AL ÎNTREGII ŞI UNICEI REALITĂŢI ŞI VIEŢI ÎN CARE TRĂIM, indiferent de metoda de conştientizare aleasă, ştiinţifică sau spirituală, DE AICI, DE LA ACEST NIVEL, NE ESTE EFECTIV IMPOSIBIL SĂ „PĂTRUNDEM” CONCEPTELE „NON-EXISTENŢEI” (ANTI-MATERIA sau VIDURILE) deoarece ACESTE CONCEPTE SUNT PUR ŞI SIMPLU DIN AFARA EXISTENŢEI NOASTRE AICI ŞI ACUM ŞI NICI NU AR AVEA SENS SĂ „PĂTRUNDEM” ACOLO CÂT TIMP SUNTEM AICI, „ÎN VIAŢĂ”, dar PUTEM TOTUŞI SĂ REŢINEM CĂ ELE POT FI CHIAR SURSA CREAŢIEI !

REŢINEŢI CĂ ACEASTĂ LUCRARE ESTE O INVITAŢIE LA EVOLUŢIE PRIN CREAŢIE, DAR ŞI UN AVERTISMENT ÎN LEGĂTURĂ CU DIRECŢIA EVOLUŢIEI SPECIEI UMANE, DIRECŢIE FOARTE STRÂNS LEGATĂ DE PREOCUPĂRILE EI !!!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s