Archive for the ‘Sisteme’ Category

Cele 6 nevoi umane de bazaUn rezumat pe înţelesul oricui al teoriei „Cele 6 nevoi umane de bază” a lui Tony Robbins, teorie care este foarte coerentă în foarte multe privințe. Probabil unele din aceste lucruri ar trebui învăţate în şcoli, dar, oricum, poate merită măcar împărtăşite şi răspândite de cât mai mulţi oameni. Noi, oamenii, avem nevoie de…

1. Certitudine

Toate ființele umane tânjesc după un anumit nivel de siguranță, de asigurare și predictibilitate în viața lor, pentru că aceasta este fundamentul comportamentului nostru cel mai de bază: supraviețuirea.

Când lucrurile sunt FOARTE incerte, avem tendința de a fi speriaţi sau înfricoşaţi! Ceea ce ne face să apelăm la diferite vehicule de confort, cum ar fi prietenii / familia, privitul la televizor, mâncatul, fumatul sau alcoolul, uneori chiar şi violenţa.

Și odată ce am ajuns la un nivel în care ne simțim siguri că nu mai există pericole, ne putem relaxa și ne putem concentra pe celelalte nevoi pe care le avem. În concluzie, certitudinea este un domeniu în care dacă nevoia este în întregime NESATISFĂCUTĂ, această insatisfacţie va cauza frustrări, cedări nervoase, stres, suferinţă și durere.

Dar există, în acelaşi timp, şi celălalt capăt al spectrului, în care nevoia de certitudine este SATISFĂCUTĂ ÎN TOTALITATE. Gândiţi-vă, aţi vrea să vă mai uitaţi la un meci de fotbal, dacă aţi ști dinainte scorul și tot ceea ce se va întâmpla în acel joc? Probabil că nu, pentru că ar fi de-a dreptul plictisitor sau inutil.

Orice om are nevoie de un anumit nivel de siguranță în viața lui, iar dacă lucrurile ar deveni prea previzibile, s-ar plictisi. Prin urmare, acesta este motivul pentru care oamenii caută să-şi satisfacă următoarea nevoie din listă, dar care este în direct conflict cu prima.

2. Incertitudine

Un alt cuvânt pentru incertitudine este varietate. Cu toţii avem câteodată nevoie de o schimbare de peisaj. Ne uităm la un film nou, călătorim într-un loc nou. Pentru că asta este ceea ce face viata excitantă, deoarece NU ŞTIM dinainte la ce să ne așteptăm, dar nivelul de incertitudine este destul de tolerabil pentru că ŞTIM, în cele din urmă, că varietatea ne va aduce plăcere.

Prea multă incertitudine ne va aduce frica, în timp ce prea puţină ne va cauza plictiseala. Mai mult, aceste prime două nevoi sunt în realitate bucăţi din aceeași plăcintă. În cazul în care nevoia de incertitudine este de 70%, atunci nevoia de securitate va fi de doar 30%.

3. Semnificație

La un nivel foarte profund, fiecare dintre noi avem nevoia de a ne simţi important, unic şi special, iar acest lucru se poate manifesta în mai multe moduri. Un astfel de vehicul pentru oameni este de a dobândi un rang înalt, deoarece aceste distincții îi pot face pe oameni să se simtă importanţi.

Dar în paralel cu nevoia de importanţă, un tip de vehicul slab pe care mulţi oameni îl folosesc este de a-i plasa pe alţi oameni într-o poziţie inferioară, inclusiv la modul fizic violent sau de a-i judeca, pentru că acest comportament îi face să se simtă ca și cum ei sunt mai buni decât alţii.

Un alt vehicul destul de popular este comportamentul excentric, în discurs, în preferinţe, în stilul vestimentar şi nu numai, mulți oameni fiind mândri de ei înşişi pentru că sunt diferiţi și unici pentru că asta este ceea ce satisface nevoia lor de semnificație.

DAR dacă ne străduim să obţinem prea MULTĂ semnificație și unicitate şi ne blocăm în a căuta doar asta, vom ajunge cu totul diferiţi decât toţi ceilalţi oameni, acţiune care încalcă chiar următoarea noastră nevoie.

4. Conexiune

Este în natura umană, ca fiinţe sociale, să avem nevoie să atingem un anumit nivel de legătură cu alţi oameni, fie că este în termeni de prietenie, de afaceri sau o relație intimă. Nucleul tuturor conexiunilor umane se bazează pe similaritățile dintre noi, pe schimburi şi tranzacţii compatibile ca valoare percepută sau pe caracterului de identificare unul cu altul.

Dar dacă suntem prea ocupati căutând propria semnificaţie, vom ajunge ca rareori să ne simţim conectaţi sau similari cu altcineva şi să putem interacţiona natural şi firesc, fără intenţii ascunse.

Prin urmare, din nou, necesitatea de semnificație și de conexiune împart şi ele aceeași bucată de plăcintă. Dacă nevoia noastră de conectare NU ESTE SATISFĂCUTĂ, ne vom simți singuri, incoerenţi, dezarticulaţi şi rupţi de alţi oameni.

Dar dacă această nevoie este ÎNDEPLINITĂ ÎN TOTALITATE, pe de altă parte, nu ne vom mai simţi diferiţi sau unici şi ne vom pierde, prin urmare, propria noastră identitate și, în felul acesta, nu ne vom putea respecta nevoia de semnificație.

5. Creștere

Totul în această lume este fie în creștere, fie în descreştere (sau pe moarte), în niciun caz nu este între aceste stări. Iar ființele umane nu fac excepție de la această regulă, noi cu certitudine avem nevoia de a ne simți ca și cum suntem în creștere în mod constant în viețile noastre.

Scopul multor oameni este de a atinge un anumit obiectiv financiar, un anumit stil de viață, un nivel ridicat de cunoştinţe, de inteligenţă sau de spiritualitate, dar când au ajuns acolo, ei devin stagnanţi. În timp ce alți oameni i-ar putea invidia pe aceştia pentru ce au obţinut sau unde au ajuns, dar ei înșiși sunt nemulțumiți pentru că nu se mai simt în creștere. Au ajuns la un platou unde nu mai există munți de urcat.

Dar cu toţii avem nevoie de ceva, de stabilirea unui OBIECTIV pentru care să depunem eforturi să-l atingem, ceva care ne va provoca să creştem și să ne ducem viața la următorul nivel. Iar cu practică şi efort susţinut, invidia si stagnarea se va putea metamorfoza în ceva constructiv pentru noi înşine, în INSPIRAŢIE, în idei, atunci când ne uităm la alţii unde sunt şi la ce au obţinut, în raport cu propriile noastre seturi de valori şi obiective.

6. Contribuție

Dincolo de propriile obiective, cu toții avem dorința de a face o diferență în această lume și de a contribui cu ceva propriu la binele superior al tuturor. În esență, altruismul sau filantropia sunt nevoi universale pentru oricine, ele NU depind de persoană, pe principiul că orice există în această lume nu există degeaba, inclusiv noi oamenii, şi orice TREBUIE să servească unui scop anume în tot acest ecosistem din care provenim, în care trăim acum şi în care vor trăi copiii noştri.

În concluzie, noi, ca ființe umane, avem o  dorință profundă de a contribui în afara spaţiului nostru individual, fie că acest lucru este manifestat în familie, în cercul de prieteni, în comunitatea în care trăim, în societate, în țara în care trăim sau raportat la întreaga planetă Pământ ca un întreg.

Foarte interesantă teoria! Dar acum ce facem?

Ei bine, devenind conștienți de aceste nevoi este primul pas în încercarea noastră de a le satisface. Doar simpla conștientizare a acestor concepte întâi ne va scoate din hipnoza de zi cu zi şi ne va forţa într-adevăr să ne evaluăm propriile nevoi.

Apoi ne va ajuta, de asemenea, să înțelegem de ce facem în prezent anumite lucruri atât de natural (inconştient), deoarece în mod evident acest tip de comportament (stabil, neschimbat, care defineşte propriul caracter) îndeplinește multe dintre nevoile noastre de bază, dar tot pe acelea naturale, nu pe cele de ocazie.

Ce este chiar mai interesant este că toată lumea va avea nivele diferite de nevoi cu care ei se simt confortabil sau nu. Acest fapt ne face cumva pe vreunul dintre noi corect sau incorect, bun sau rău în comparaţie unul cu altul? Desigur nu, pentru că nivelele noastre ale nevoilor de bază sunt modelate de propria noastră natură, de propriile experiențe de viață, de cultura și mediu în care ne-am dezvoltat şi în care trăim în prezent.

Dar, ca toate lucrurile din această viaţă, ceea ce trebuie să facem este să găsim acel ECHILIBRU perfect între toate aceste nevoi aparent contradictorii, pentru că acolo se (re)găsesc realul SUCCES și adevărata ÎMPLINIRE.

Scopul unei glume nu este de a degrada fiinţa umană, ci de a-i reaminti că este deja degradată, George Orwell

Mai departe (în engleză), prezentarea „De ce facem ceea ce facem” la TED a lui Tony Robbins:

O prezentare MAGISTRALĂ a lui Michael Tsarion, din Noiembrie 2011, Melbourne, Australia. Tsarion tratează toate subiectele actuale într-un mod condensat (6 ore), dar dintr-o perspectivă atat holistică, obiectivă şi onestă.

Pentru cine deja îl cunoaşte sau vrea să-l cunoască pe Michael Tsarion… E CA ŞI CUM NE-AM ÎNŢELEGE ŞI DESCOPERI ÎNTREAGA VIAŢĂ ŞI PE NOI ÎNŞINE, HOLISTIC, ÎN DOAR 6 ORE… indiferent de vârsta pe care o avem !!!

Toate părţile prezentării le găsiţi aici: http://unslaved.com/posthumanism.html. Mai jos, introducerea, partea 1:

Tuturor… este evident, privit şi inteles din exterior şi trăit din interior (experienţialistic) că în această perioadă (ne şi aflăm sub influenţa planetei Neptun în peşti) PĂREM ATRAŞI ŞI GHIDAŢI DE O FORŢĂ PUTERNICĂ, asemenea unei BEŢII, AMEŢELI, ca efectele de sub influenţa … ALCOOLULUI, a TEHNOLOGIEI sau sub influenţa oricărei alte forme materială sau nematerială de PSIHEDELIC, de ALTERATOR al CONŞTIINŢEI, al INDIVIDUALITĂŢII…

Se observă cu ochiul liber că dependenţa de euforie şi de stări extatice este din ce în ce mai prezentă printre oameni şi se transformă rapid într-o mentalitate de grup (hive mentality)…

Realitatea este simplă şi crudă în acelaşi timp… NU ne-am NĂSCUT cu psihedelice la bord sau cu cana de vin lângă noi… grupul ni le-a „MARKETIZAT” şi noi am ACCEPTAT pentru ne „simţi” INTEGRAŢI… în grup, astfel devenind şi noi dependenţi de orice fel de stări extatice autoinduse (de la fumat, mentalism, tehnologie şi până la sexualitate)

INTEGRAREA în UNITATE cu UNUL nu se „dovedeşte” prin senzaţii, prin simţire, sau prin stări extatice „corporale/materiale”. EA există de când ne-am născut şi ESTE! Nu ne trebuie decât să (re)cunoaştem asta şi ne vom simţi enorm mai liberi şi mai curati, în mod continuu, faţă de orice altă stare de dependenţă care include obligatoriu secvenţializarea/ruperea/separarea experienţei în extaz şi pauze cu potenţial de sevraj…. (mai mult…)

Înainte de toate şi în scopul înţlegerii între noi, poate ar trebui stabilit un lucru destul de cert sau cel puţin foarte frecvent întâlnit şi utilizat. Acela că noi, oamenii, am creat (pornind chiar de la Adam) conceptul de separare sau ierarhizare între toate elementele componente ale noastre şi ale universului din care facem parte, până la cea mai mică particulă indivizibilă „descoperită acum” de ştiinţă.

Universul sfericDar pot observa şi ştiu (împărtăşesc) că acest concept nu se justifică „separat” ci funcţionează (participă la întreg) doar alături de conceptul de rol / destin / scop avut al componentei „privită separat sau supusă atenţiei” în construcţia întregului din care face parte. În alte cuvinte, o singură parte observată sau luată separat sau care se auto-observă, oricât de mică sau mare, nu se justifică în sine şi nu poate funcţiona/exista luată separată de întregul din care face parte şi care a generat-o.

Personal, sper şi împărtăşesc faptul că teoria aceasta se poate justifica prin ea însăşi şi, probabil, tot prin ea se poate dovedi pentru „oricine” existenţa, structura şi rolul întregului absolut şi chiar să poată rezolva la nivel „individual” problematica „falsă” a nevoii conştientizării „propriului” destin.

Dar, vorbind aici în principal de latura existenţei umane, este foarte cert sau chiar axiomatic că fiecare parte „privită separat” NU poate exista decât în …şi a fost creată/generată de… întregul „superior” nouă, adică părinţii… familia… grupul social restrâns… comunitatea din care facem parte… naţionalitatea… specia umană… planeta Pamânt… sistemul solar… galaxia… universul… Dumnezeu creatorul…

Din perspectiva plastică, întregul în care existăm şi fiinţăm ca părţi poate fi „vizualizat” de fiecare dintre noi şi sub forma sa adevărată sau perfectă, adică sub forma unei sfere. Mai mult decât atât, întregul „superior” poate fi „vizualizat” doar din interior catre margini (dacă există astfel de margini, dar oricum nu contează cât de mare este această sferă pentru că dacă este foarte mare putem spune că are o densitate mică raportată la părţile „observabile”, iar dacă e mică, putem spune că are o densitate foarte mare, spre infinită).

Ce putem spune cu adevărat este ce ÎNTREGUL ABSOLUT cuprinde (doar) TOTUL, indiferent de dimensiuni sau alte atribute ce ar fi neimportante în context.

Tot de modelul plastic vorbind, în interiorul acestei sfere, fiecare dintre noi se plasează într-o anumită poziţie foarte importantă şi bine definită încă de la bun început, precum o celulă într-un organ sau o particulă într-un atom. Aşa e firesc şi natural şi asta este ordinea şi singura direcţie a universului – de jos în sus şi de la minuscul spre măreţ. Universul a fost creat pornind de la entităţi mici şi cu rol „aparent” neînsemnat (de ex. un fir de praf) până la entităţi foarte mari şi cu rol foarte important (de ex. Soarele).

Spirit-Suflet-Corp-Minte-Emotii-VointaDepinzând foarte mult de felul în care „privim” această „structurare”, putem spune şi că fiecare dintre noi „privit separat” este un întreg de sine stătător (format din corp, suflet/minte şi spirit), dar nu intenţionez să intru şi în dezbaterea structurii noastre „individuale” ca oameni. Pot afirma că deja s-a scris şi dezbătut foarte mult pe această temă. Un mod de a vedea natura noastră umană este că avem o parte fizică/materială, corpul nostru, şi o parte imaterială/informaţională, sufletul nostru şi/sau spiritul.

Un punct de vedere frecvent întâlnit în zilele noastre este că avem o natură bipolară/bipartită în cazul în care „sufletul” şi „spiritul” sunt privite ca termeni diferiţi pentru a se referi la aceeaşi entitate. De ex. „Gânduri despre Teoria Tripartită a naturii umane” (în engleză), de A. McCaig, 1931. Mai mult, în Psalmi 139:14 se spune clar, cu referire la om, că „eşti o făptură aşa de minunată!. Click aici pentru a citi (în engleză) despre modul în care semnalul „VIAŢA!” de la Dumnezeu, ajuns aici pe Pământ a putut genera corpurile noastre atât de minunate şi în aspect şi în funcţionare.

Revenind la subiect, este chiar evident că existenţa noastră (cel puţin cea conştientă, observabilă) AICI şi ACUM este creată/generată şi se justifică numai prin existenţa apriori a întregului lanţ de întreguri „superioare” ce nu pot fi sub nici o formă negate, ci doar probabil „ignorate”… părinţii… familia de origine…  comunitatea din care face parte familia… naţionalitatea… specia umană… planeta Pamânt… sistemul solar… galaxia… universul… Dumnezeu.

Oricum, ordinea în lanţ a forţei generatoare este inversă celei prezentate mai sus, în sensul că puterea semnalului „VIAŢĂ!” generat de Dumnezeu la „începutul timpului” nu poate fi decât MAXIMĂ la sursă. O ordine a justificării existenţei nu este şi nici nu ar avea sens, existenţa în sine reprezintă simpla prezenţă în schema „superioară”… (mai mult…)

O privire holistica/unificatoare sau de inter-relationare asupra aspectelor mentale, spirituale si fizice ale fiintarii/existentei noastre ca oameni. Foarte interesant documentar Athene’s Theory of Everything!

Totul a început cu o serie video despre un stil de viata pro-activ, postata pe YouTube, numita initial „I Power” (canalul YouTube al seriei). Principala atracţie a acestei serii a fost că arata partea serioasa, intelectuala a unui jucător profesionist, dezvaluita de una dintre celebritatile extravagante ale Internetului – Boumaaza Bachir, cunoscut in retelele de jocuri cu nick name-ul “Athene”.

Seria s-a transformat repede într-o mişcare internaţională atunci când spectatorii săi au început să formeze o comunitate de „Activişti pentru auto-dezvoltare” (SDA). Pagina oficiala a proiectului: http://ipowerproject.com/ Fenomenul a luat numele de „Athenism„. Comunitatea este cunoscuta pentru activism in domeniul auto-dezvoltarii, bazat pe cercetari recente in domeniul psihologiei si neurologiei.

Ultima productie a comunitatii este documentarul „Teoria Unificatoare a lui Athene„. Mai multe detalii despre documentar gasiti si aici. Vizionare placuta!

„Funcţia unii copil este de a-şi trăi propria viaţă şi nu viaţa pe care nişte părinţi stresaţi cred că ar trebui s-o trăiască. În mod evident, o şcoală care obligă copii activi să stea nemişcaţi într-o bancă, studiind, în majoritate, subiecte inutile, este o şcoală proastă. Este o şcoală bună numai pentru cei care cred într-o asemenea şcoală, pentru acei cetăţeni lipsiţi de creativitate care doresc numai copii docili, fără imaginaţie, care să se potrivească unei civilizaţii al cărei standard de succes este reprezentat numai de bani.” Alexander Sutherland Neill (1883-1973)

New Future Media a lansat în data de 2 martie 2012, acest documentar, Education for a Sustainable Future, în regia fraţilor Tom şi David Hallatt, revelând lipsa de viitor social a practicilor din învăţământul actual, analizând critic tot ceea ce ar putea fi considerat relevant într-un nou sistem educaţional, care ar putea elibera întreg potenţialul uman, detaliind, simultan, metode educaţionale specifice, provenind dintr-o gamă vastă de surse, ce par să cultive aptitudini sociale, tehnici de dezvoltare a gândirii critice şi o mare diversitate de practici de consolidare a unui viitor pozitiv, care, trebuie să recunoaştem, ar trebui să fie componentele esenţiale ale oricărei societăţi avansate, ce se doreşte a fi şi durabilă.

(mai mult…)

Pentru cine nu a apucat să-l vadă încă, este un film documentar-eseu despre condiţia omului modern ca sclav în societatea „capitalistă”. Filmul a fost realizat de Jean-François Brient si Victor L. Fuentes.

„Servilismul modern este voluntar, susținut de acei sclavi care se târăsc la suprafața pământului. Ei cumpără mărfurile care îi înrobesc pe zi ce trece, tot mai mult. Sclavii aleargă după slujbe alienatoare care le sunt date cu multă delicatețe, dacă dovedesc că sunt suficient de îmblănziți. Ei aleg stăpânii cărora să li se supună. Pentru ca această tragedie absurdă să se întâmple, a fost necesar ca sclavii să fie deposedați de conștientizarea propriei exploatări și alienări. Aceasta este bizara modernitate a timpurilor noastre. Contrar sclavilor din antichitate, servitorilor din Evul Mediu sau clasei muncitoare din prima revoluție industrială, astăzi vedem oameni care sunt total înrobiți.” Jean-François Brient e Victor León Fuentes

„Ce epocă îngrozitoare, aceea în care idioţii îi conduc pe orbi.” William Shakespeare


De aici se poate descărca şi cartea în format pdf (mai mult…)

Echilibru

Echilibru

Se pare că voi „transforma” din nou o revelaţie personală într-o formă logică, mentală, dar şi asta face parte din dinamică şi, în plus, aspectul ăsta al transformării nu are legătură cu altcineva, ci doar cu mine însumi, fiind un proces personal.

În articolul anterior am vorbit despre ce înseamnă să trăieşti în prezent şi legea dinamicii vieţii sau, pe scurt, ce înseamnă conştienţa sau viaţa conştientă (awareness-ul). Completez prin a spune că dinamica = energie + informaţie şi asta este ceea ce face ca un lucru (material sau nematerial) să îşi schimbe forma şi locul ocupat în spaţiu. Sau, aşa cum văd eu legea creaţiei, schimbarea (dinamica) înseamnă să creezi un lucru nou folosind energia (nouă sau stocată în cel vechi) ştiind (informaţia din conştienţă) în ce vrei să-l schimbi.

În zilele noastre, accentul este pus pe conceptul de conştienţă (awareness) deoarece actul de creaţie ne va aparţine autentic numai dacă în creaţie este utilizată informaţia conştientă (verbul a şti).

Dar în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă. Şi pentru că trebuie să fie o singură sursă, ce altă sursă decât Dumnezeu poate avea conştienţa noastră?

Sursa
Reţea de lumină

Sursa

Termenul „sursă” are mare legătură cu dinamica şi reprezintă „începutul” sau „ceea-cel-cea ce dă„. Dar aşa cum înţelegem dinamica, sursa există doar dacă noi, ca fiinţe conştiente, percepem timpul. Fără existenţa celei de-a patra dimensiuni (timpul), nu am putea să „vedem” dinamica, nici măcar sursa pentru că nu ar mai exista.

Momentan se ştie că energia doar există, nu se poate distruge, se poate doar stoca şi transfera. Din punct de vedere ştiinţific, nimeni nu conoaşte care este sursa primordială a energiei care este acum prezentă în tot universul. Doar există teorii gen Big Bang.

Faptul că energia se poate transfera implică faptul că ea curge, ceea ce implică şi existenţa unui element sursă (transmiţător, care dă) şi a unui element primitor (care primeşte).

Am spus mai devreme şi repet, în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă.

Şi pentru că presupunem că „totul a început într-un singur punct la începutul timpului”, conştienţa nu poate avea decât o singură sursă, pe Dumnezeu şi El e singurul capabil să fie această sursă!

Legea Datului şi Primitului

Legea datului şi primitului

Legea datului şi primitului

În actul nostru de creaţie (dinamica schimbărilor), fiinţa noastră are nevoie de energie pentru a putea crea. Energia o primim (sau ne-o luăm) din altă parte printr-o formă de transfer, ceea ce implică că suntem în rolul de primitor, iar altă entitate conştientă o „dă” şi este în rol de transmiţător. Dacă transferul de energie are ca sursă o entitate „inconştientă”, acest lucru se numeşte „furt de energie” sau „vampirism energetic” şi este recomandabil să evităm să ne aflăm în oricare din capetele acestui tip de transfer.

De aceea trebuie să ne creştem nivelul de conştienţă pentru a putea „vedea” astfel de transferuri şi pentru a le bloca. Pentru că putem face acest lucru prin mecanismul liberului arbitru. Deschiderea unui canal energetic pentru transfer este rezultatul unei alegeri.

Înainte de a vrea (dori, intenţiona) să schimbăm ceva, trebuie mai întâi să cerem voie sursei noastre de energie să deschidă canalul (să permită transferul). În felul ăsta evităm furtul de energie sau vampirismul, iar sursa va face o alegere conştientă.

Oricum, în perfecţiunea lui, Dumnezeu (sau universul) funcţionează având la bază o lege a echilibrului, a armoniei sau „a datului şi primitului”. Această lege spune că „ce vei da vei primi înapoi în egală măsură”. Există şi variaţiuni (religioase) pe această temă care spun că vei primi înzecit, Dumnezeu fiind sursa acestei multiplicări aparent ilogice. 

Unitatea de măsură a legii datului şi primitului este momentan necunoscută, dar nici nu cred că trebuie să o căutăm.Este irelevantă. Cred că trebuie doar să cunoaştem legea! Şi mai trebuie să ştim şi reversul medaliei: dacă alegem să NU dăm energie (sub orice formă) atunci când avem surplus şi ni se cere, ni se va întâmpla şi nouă; dacă luăm energie fără să cerem de la alte fiinţe (inconştiente), vom fi la rândul nostru furaţi, ş.a.m.d.

Piramida vieţii
Piramida vieţii

Piramida vieţii

În acelaşi context, aş vrea să vorbesc puţin (de bine) şi despre simbolul piramidei care pare a fi foarte controversat în zilele noastre. Eu cred că este un simbol benefic, dar este „asociat” şi cu „percepţii oculte”, probabil pe principiul „divide et impera„. În viziunea mea, piramida Îl reprezintă pe Dumnezeu în vârf (sursa), noi, fiinţele umane, fiind undeva sub Dumnezeu în structura ierarhică. Nu discut aici despre alte tipuri de entităţi din structura ierarhică piramidală. Sunt deja prea multe versiuni (arhangheli, îngeri, preoţi, etc) şi cu toţii par să aibă rolul de „intermediar” sau „broker” în relaţia fiinţei noastre cu Dumnezeu.

În lipsa unei comparaţii mai bune, menţionez că imaginea este similară structurii unei reţele MLM (Multi-Level Marketing). În vârf este „şeful”, iar sub sunt cei care, conform „planului”, „muncesc” atât pentru ei, cât şi pentru „patron”. Am pomenit la începutul paragrafului precedent despre posibilele percepţii „greşite” asupra structurii şi mai ales a vârfului piramidei, cel puţin când e vorba de structuri care transferă predominant energie materială. Există şabloane mult prea puternice care generează astfel de percepţii. Dar eu „văd” altfel decât ca „cel care câştigă cel mai mult” rolul celui din vârfului piramidei. Trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că fără acest „şef” sau „vârf al piramidei”, nu ar fi existat piramida, pentru că el a generat-o, din sursa proprie de energie (materială şi nematerială). Şi mai mult, nimeni nu obligă/forţează pe nimeni să se înroleze în astfel de structuri.

Iar când vine vorba de piramida vieţii care Îl are pe Dumnezeu în vârf, trebuie cel puţin să-I fim recunoscători pentru oportunitatea pe care ne-a oferit-o, chiar dacă suntem la baza piramidei. Trebuie şi putem să încetăm să comparăm orice structură piramidală în care există transferuri de energie ca fiind numai de ordine materială! Nu contează că aşa am fost învăţaţi. Ne putem schimba!

Oricum, tot ce am înţeles eu din structura ierarhică de subordonare lui Dumnezeu este că El este Sursa care ne-a dat viaţa (energie plus conştienţă), iar conform legii datului şi primitului, va trebui să i-o returnăm, să o ducem „acasă”. Dumnezeu a dat primul! Apoi am urmat noi, oamenii. Iar procesul datului şi primitului se repetă între noi, din ce în ce în ce mai repede aş putea spune…

Mai mult, trebuie să ducem „acasă” energia care ne-a creat aşa cum am primit-o, întreagă. Asta numesc eu INTEGRITATE! Iar misiunea noastră pe parcursul experimentării dinamicii şi a vieţii cu ajutorul acestei energii este să ne îmbogăţim conştienţa şi, în consecinţă, pe al lui Dumnezeu!

În concluzie, nici Dumnezeu şi nici noi nu câştigăm sau pierdem energie (materială sau nematerială), ci doar experimentăm împreună dinamica vieţii şi a conştienţei.

It’s just a ride! (Bill Hicks)

Aura energetică a corpului uman

Fie că ştim asta sau fie că nu, fiecare dintre noi avem o direcţie proprie pe care o putem urma fără drept de apel până la destinaţie. Unii oameni îi zic „destin”, eu îi zic direcţie şi ea rezidă în inconştientul nostru. Mai mult, se zice că „nu avem acces la ce reprezintă sau ce conţine, că e de natură spirituală şi e stabilită de Dumnezeu”. Eu aş zice că, în primul rând, avem posibilitatea de a ne-o descoperi observându-ne şi descoperindu-ne pe noi înşine, ce ne atrage, ce ne motivează şi către ce ne alocăm energia.

Oricum, din capul locului vreau să spun că nu îmi place să confirm catalogrea „generator de teorii” sau sau să fiu catalogat astfel de alţii. Toate „aşa-zisele teorii” sunt rezultate ale experimentării lor (punerii în practică) şi a observării efectelor în propria viaţă, nu doar a „filizofării” sau „gândirismului”. În acest articol voi vorbi despre direcţia proprie, resursele proprii, energie, timp şi propria lege a vieţii şi a creaţiei.

Noi, ca fiinţe umane, ne definim viaţa ca fiind o înşiruire de activităţi personale (interne) sau evenimente (externe), adică o continuă dinamică. Momentan „ştim” că această dinamică se opreşte în momentul morţii. Cel puţin asta observăm la alte fiinţe vii, plante şi/sau animale, acestea devenind inerte, „fără viaţă”. Simplificând teoria, putem face o scurtă definiţie: viaţă = dinamică. O altă definiţie simplă, acum din domeniul ştiinţific, spune că energia = capacitatea de a efectua lucru mecanic, adică dinamică, în sensul că energia este ceea ce face ca un lucru să îşi schimbe forma şi/sau locul ocupat în spaţiu-timp. Tot ce mai „trebuie” pe lângă energie este ceea ce numim „informaţie”, adică „ce în ce sau din ce se transformă” sau „ce până unde-când îşi va schimba locul ocupat în spaţiu-timp„. A nu se confunda termenul „energie” cu termenul „informaţie” pentru că ele lucrează doar împreună (colaborează)  şi nicidoată nu îşi au vreun rost una fără alta. Ca şi analogie, luaţi un DVD cu un film. El, static, reprezintă doar informaţie. Odată introdus într-un player, aceea informaţie în colaborare cu energia (electrică) va genera dinamică pe ecran (electronii şi fotonii îşi schimbă forma şi locul). E simplu? E ceea ce numesc eu „Legea vieţii, a dinamicii, a creaţiei, a mainfestărilor…

Legea vieţii: Informaţie + Energie = Viaţă

Revenind la subiectul principal, când zic că „ne alocăm energia” mă refer efectiv la resursele proprii (energia) alocate activităţilor personale pe care alegem (informaţia) să le facem, prin asta contribuind la dinamică, la viaţă. Fie că filozofăm, gândim sau analizăm (activităţi ale minţii), fie că facem sport sau muncim fizic (activităţi ale trupului), fie că medităm sau ne concentrăm pe ceea ce simţim (activităţi ale spiritului), toate aceste activităţi au nevoie de energie pentru a manifesta un rezultat, o schimbare. Doar că energiile pentru fiecare din aceste tipuri de activităţi sunt oarecum diferite, nu intru aici în detalii.

Energie = Resurse

Prima percepţie pe care o avem este cea a dinamicii din noi şi din jurul nostru, percepţia vieţii. Cea din interiorul nostru se numeşte „conştienţă de sine” (self awareness), iar cea din exteriorul nostru se numeşte simplu „conştienţă” (awareness). A doua percepţie este cea asupra timpului. Fără existenţa percepţiei timpului nu ar exista prima percepţie asupra vieţii deoarece încă nu ştim” dacă dinamica poate exista fără factorul de timp. Doar această simplă afirmaţie se poate demonstra că timpul nu este o resursă (un tip de energie), ci este altceva, contrar multor păreri care afirmă mai mult sau mai puţin vehement că timpul este o resursă.

Timpul NU este o resursă! Este doar o percepţie!
ADN uman

Ce este o percepţie? Este o informaţie, un nivel de înţelegere sau interpretare cognitiv a observării dinamicii (interioare sau exterioare). Percepţiile sunt informaţiile pe care le „înregistrăm în noi” şi pe care „le avem cu noi” în orice moment şi le „combinăm” cu resursele proprii (energia) în orice activitate, act de creaţie sau manifestare alegem să întreprindem.

Cum „înregistrăm” informaţiile generate de percepţii?

La începutul vieţii noastre (la concepere şi în timpul vieţii intrauterine) se pare că „primim” deja un prim set de informaţii de la părinţii şi strămoşii noştri prin mecanismele genelor, ADN-ului şi al „câmpurilor morfogenetice (cercetările ştiinţifice încep să confirme teoria ADN-ului ca fiind capabil de stocare a informaţiilor şi având funcţionalităţi de emiţător şi receptor de informaţii).

Restul informaţiilor pe care le „adunăm” sunt de fapt generate de noi înşine pe parcursul vieţii noastre ca urmare a navigării în oceanul de dinamică care ne înconjoară şi a „asocierii” evenimentelor sau schimbărilor pe care le observăm cu o informaţie relevantă proprie (înţelegere cognitivă). În opinia mea, cu cât depunem mai mult efort cognitiv să adunăm mai multe asocieri (informaţii relevante) despre diverse „subiecte” care ne intră în vizor (schimbările din dinamică pe care le observăm), cu atât ne creştem „nivelul de înţelegere”.

Cheia „teoriei” trăitului în prezent

Timpul nu este o resursă (formă de energie), ci o informaţie suplimentară (referinţă sau index) la percepţiile pe care le generăm sau le avem (în timp real, atunci când „lucrurile se întâmplă” sau ulterior, ca rezultat al „analizării lucrurilor”). Aşa ne construim informaţiile „relevante” pe care le „înregistrăm”, ca într-o bază de date. Asemeni unei baze de date din lumea IT, dacă nu e relaţională (nu are nici un index), atunci e inutilă.

Aşa că, fie că vrem sau nu vrem, avem la purtător un „server de baze de date” şi mai avem la dispoziţie şi un index pentru a structura şi genera relevanţa informaţiilor stocate, acesta fiind timpul. Utilitatea acestui „server” este să ne „livreze” ori de câte ori „solicităm” informaţii pentru actul de creaţie, conform legii vieţii, a dinamicii. Din nou, asemeni unei baze de date din lumea tehnologiei informaţiei, o „livrare de informaţii” este precedată de o „cerere”.

Aici e cheia! „Cererea” este de fapt o alegere a noastră de a interoga serverul şi de a ne folosi apoi în actul de creaţie de informaţia „livrată”. Poate nu realizăm cu toţii acest fapt, dar alegerea (mecanismul liberului arbitru) este singurul lucru care ne aparţine în totalitate şi este permis de legile universului.

Dar STOP!

Toate informaţiile stocate în „server” sunt vechi! Chiar dacă putem alege să le mai folosim, ne putem gândi de două ori înainte de a face asta (înainte de a lua o decizie). Cu toţii ştim că în zilele noastre (momentul prezent) lucrurile, condiţiile şi mediul înconjurător se schimbă cu repeziciune (aş putea spune chiar „accelerarea accelerării”), ceea ce înseamnă că timpul nu mai are relevanţa pe care obişnuiam să credem că o avea. Iar dacă resursele de care dispunem în actele noastre de creaţie sunt diverse forme de energie (hrană biologică, lumină, electricitate, etc), iar timpul nu este un astfel de resursă ci o informaţie, rezultă că  avem posibilitatea de a alege sursa informaţiilor pe care le utilizăm în actele noastre de creaţie.

„Sursa” informaţiilor poate fi trecutul (adică „serverul propriu”), poate fi prezentul care abundă în informaţii (pe care trebuie „doar” să avem cu ce să le vedem”) sau poate fi viitorul (aici intervine domeniul viselor şi imaginaţiei, acesta nefiind subiectul articolului meu).

Posibil ca şi avertisment al zilelor noastre, cine, în aceste condiţii, continuă să „interogheze serverul propriu”, e ca şi cum alege să deţină şi să conducă mereu aceeaşi maşină. După cum ştim, maşinile se mai şi strică, se învechesc şi necesită din ce în ce mai reparaţii, toate cu costuri aferente. Cred că numai „nostalgicilor” şi „colecţionarilor” le plac cu adevărat lucrurile vechi sau „vintage”. Acest lucru este valabil şi la nivelul informaţiilor. Cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai nefolositoare.

În concluzie,

ca să ne adaptăm şi să facem faţă acestor schimbări, avem nevoie de informaţii relevante,
cel puţin din prezent şi asta nu se poate face decât cu „ochii larg deschişi” şi cu „mintea deschisă”,
adică ceea ce numesc eu „trăitul în prezent” !

Mai mult decât atât, ca şi o lege imuabilă, trebuie să fim conştienţi de
importanţa, calitatea şi relevanţa informaţiilor în actul de creaţie (în legea vieţii, a dinamicii),
asta pe lângă necesitatea vitală a unei surse de energie!

Până la proba contrarie, pot adăuga că viaţa şi dinamica se întâmplă doar în momentul prezent,
şi doar atunci când e observată de cineva, de o fiinţă vie conştientă (cu awareness).

– asta spune şi demonstrează şi fizica cuantică –

Iar dacă aţi ajuns până aici vă mulţumesc şi voi aştepta comentarii.

Cum să comunici la un nivel avansat cu inconştientul interlocutorului

Cum anume îţi poate fi de folos acest articol?

  1. Interlocutorul te va înţelege mai bine, devii mai convingător.
  2. Convingi mult mai repede clientul, şeful, sau angajatul.
  3. Intri pe aceeaşi lungime de undă rapid cu orice interlocutor, discutând despre cele văzute, despre cele auzite sau despre cele simţite; veţi vorbi aceeaşi limbă.
  4. Te poţi face mai plăcut în orice conversaţie.
  5. Dincolo de ceea ce spui, vei dezvolta un nivel de comunicare activ cu interlocutorul.
  6. Te vei face mai uşor de înţeles, vei transmite mesaje mai ferme şi mai clare;
  7. Scoţi comunicarea din impas.
  8. Sentimentul de încredere apare mai rapid.
  9. Îţi dai seama din e-mailurile primite cu ce fel de om ai de-a face şi vei şti cum să-i răspunzi convingător.

Ca multe alte lucruri bune, NLP-ul (programarea neurolingvistică) ajunge în România cu întârziere. Dacă unele lucruri sunt îmbraţisate de noi cu rapiditate, noi românii, ca şi popor, la alte lucruri suntem reticenţi, de multe ori atunci când nu este cazul.

Despre NLP adesea se spune: Asta-i manipulare! Sincer, cam aşa este. Acum depinde ce înţelegem prin manipulare. Oricum un lucru este cert, anume că te învaţă tehnici care pot manipula interlocutorul la un nivel inconştient.

Dacă americanii şi apoi englezii au văzut în NLP aplicabilitate imediată (l-au testat, l-au aplicat şi au avut succes) la noi există un public destul de restrâns care cunoaşte tehnicile. Când pronunţi acest cuvânt, unii se gândesc la o sectă, alţii la paranormal, alţii la medicină, iar alţii întreabă pur şi simplu: Dar ce este NLP-ul? O definiţie a NLP-ului mai lumească ar fi: ghid de utilizare al creierului uman (al creierului tău şi al celorlalţi). Mi-ar plăcea să vorbesc mult despre NLP, despre câtă aplicabilitate are acesta în zona de business, în zona de management, în publicitate sau negociere, însă în acest articol vreau să prezint o mică parte din NLP. Această mică parte, care este de fapt o tehnică, te poate ajuta să comunici la un alt nivel. Deşi este un lucru simplu, elementar aş putea spune, este însă foarte util şi-ţi poate oferi o perspectivă eficientă asupra comunicării cu cei din jur.

Ca de obicei, lucrez cu exemple deoarece sunt mai uşor de înţeles şi fac tehnica mai explicită, astfel încât să o poţi practica imediat după ce ai citit acest articol.

Sunt trei categorii de oameni: vizuali, auditivi şi kinestezici. Aceştia nu se prezintă întodeauna într-o formă pură. Aceşti oameni comunică într-un anumit fel. Aproape că ei vorbesc limbi diferite, chiar dacă toţi vorbesc limba română. Au maniere diferite de a se exprima şi maniere diferite de a înţelege. Vestea bună este că poţi să-ţi dai seama din câteva cuvinte cu ce fel de om ai de-a face (care din stiluri) şi dacă depui puţin efort vei reuşi să comunici mult mai bine cu el, poţi intra pe aceeaşi lungime de undă cu el. Îţi poţi da seama din cuvintele pe care el le foloseşte ce tipar de gândire utilizează preponderent. Aceste stiluri de a comunica, te ajută să intri pe aceeaşi lungime de undă cu un interlocutor, fie el client, rudă, prieten sau un om de pe stradă. Vă propun să ne lămurim ce este cu aceste tipare de gândire folosind un exemplu. Să presupunem că cei trei oameni (Vizualul – Victor, Auditivul – Adi şi Kinestezicul – Cristi, au fost invitaţi de un amic la o bere, în noua lui casă. Au băut o bere, au făcut un grătar au sporovăit, au vizitat casa cu împrejurimile acesteia şi s-au întors seara la casele lor. Fiecare din cei trei este întrebat de soţie/ prietenă cum este casa şi fiecare din ei începe descrierea:

Vizualul (Victor)
Este o casă foarte mare. Este aşezată într-o zonă deosebită, cu mult verde împrejur. Camerele sunt mari, spaţioase, înalte, zugrăvite în culori deosebite. Casa are balcoane la fiecare cameră a etajului. Am mai observat un lucru interesat, este o casă foarte luminoasă. Este cumva o casă în stil vechi, cu mobilier masiv şi trepte mari. Are două etaje plus mansardă. Este o casă destul de înaltă, să te tot uiţi la ea. Mă şi imaginam cum peste vreo câţiva ani vom avea şi noi o asemenea casă. În faţa casei este o fântână arteziană. Ce sa-ţi spun? Este o splendoare! Dacă vrei mergem într-o zi pe la el să o vezi şi tu!

Auditivul (Adi )
Draga mea, sunt multe de spus, nu ştiu cu ce să încep mai întâi. Am stat de vorbă toată ziua, ne-am povestit copilăria. Am vizitat şi casa. Nu degeaba se spune că are o casă deosebită. Am remarcat liniştea acelei case, nu se aude decât ciripitul păsărilor. Nu tu zgomot de maşini, de trammvaie sau de troleibuze. Se aude adierea vântului şi acel foşnet plăcut al frunzelor. Să să stai în faţa casei pe terasă şi să auzi doar clipocitul fântânii din curte este o nebunie. Când intri în casă parcă ai intrat într-o altă lume. Totul nou, parcă ţi-e milă să calci. Mi-au spus că şi-au adus mobilierul din Germania. Ce să zic? Marfă de calitate. Mi-au povestit că a fot o adevărată dispută între amicul meu şi soţia lui când au ales arhitectura. Soţia lui spunea că ar fi vrut ceva mai modern, iar el un adevărat templu. Până la urmă s-au înţeles şi au ajuns la un compromis. Mi-au spus că sunt fericiţi în acea casă.

Kinestezicul (Cristi)
Draga mea, n-aş mai fi plecat de acolo, dacă nu ştiam că mă aştepţi. M-am simţit minunat. Mi-am dat sema ce vreau pentru noi. Este de vis. Camere linistitoare, impreurimi plăcute. Te trece un fior numai când eşti acolo. Simţi că trăieşti, simţi că merită munca şi creditul în bancă. M-am bucurat că am avut ocazia să merg acolo. Când ajungi lângă casă te simţi de parcă ai fi in vacanţă, iar odată intrat în casă ai sentimentul că eşti într-o altă lume. Are un stil boem, un stil care exprimă siguranţă, linişte şi înţelegere. Dintr-o dată parcă te cuprinde o stare de bucurie. Este o casă unde simţi cu adevărat ai scăpat de presiunea din oraş. Clorille sunt calde, simţi că eşti lângă natură.

Evident discuţiilele dintre ei pot continua. În linii mari, acestea sunt stilurile de comunicare. După cum am precizat de la început este vorba de aceeaşi casă văzută prin prisme diferite: vizualul prin prisma a ceea ce a văzut, auditivul prin prisma a ceea ce a auzit, iar kinestezicul prin prisma a ceea ce a simţit. În speranţa că aţi avut răbdare să ciţiţi cele trei descrieri, vă spun fără îndoială că fiecare dintre cei trei amici are propria limbă de a se exprima.

Până aici toate bune şi frumoase. Ei cumunică într-un anumit fel, problema apare dacă soţiile lor au tipare de gândire diferite.

Un exemplu de răspunsuri ale soţiilor lor:

Soţia lui Victor: Vrei să spui că te-ai simţit bine fără mine?
Soţia lui Adi: Îmi spui degeaba, vreau să o văd!
Soţia lui Cristi: Ia spune-mi, despre ce aţi vorbit voi acolo?

Observaţi că cei trei au soţii cam „tăioase”. Vă asigur că aceste întrebări vor bloca, chiar dacă ele sunt puse cu bune intenţii. Sunt tăioase în primul rând pentru că ele folosesc alt tipar de exprimare decât al soţului, iar când cineva foloseşte alt tipar aproape că devi agresiv, simţi că celălalt nu mai comunică cu tine. În cazul de faţă urmărind cele spuse de soţii, observăm că soţia lui Victor este Kinestezică „te-ai simţit bine fără mine”, soţia lui Adi este Vizuală („vreau să o văd”), iar soţia lui Cristi este Auditivă („ia spune-mi , despre ce aţi vorbit voi”)

Derutaţi de intrebare, soţii ar răspunde:

Victor (Vizualul): Draga mea, m-ai întrebat cum arată casa şi ti-am descris-o!
Adi (Auditivul): Atunci, de ce m-ai mai mai pus să-ţi povestesc?
Cristi (Kinestezicul): Eu iţi spun că am simţit ce vreau pentru noi… şi tu mă întrebi ce-am vorbit noi acolo L.

Dialogul poate continua la nesfărşit, probabil şi voi sunteţi convinşi. Pare puţin dificil la prima vedere, însă cu puţină practică puteţi deveni maeştri.

Aţi văzut trei stiluri diferite de a comunica. Aceste stiluri de a comunica sunt „trădate” aprope instantaneu de cuvintele pe care aceştia le folosesc. Pentru a vă fi mai uşor vă dau mai jos o listă de cuvinte caracteristice fiecăruia dintre stiluri:

Vizualul: a vizualiza, a observa, întunecat, colorat, a plănui, a străluci, a arata, a ilustra, a lungi, a scurta, a se uita, a privi, însorit, tablou, vedere, viziune, palid, privelişte, a ilumina, şters, a lua aminte, lustruit, drăguţ, urat, frumos, a cântări, a fixa, a mobiliza, a pata, a dezlănţui, etc.

Auditivul: A suna, a răsuna, asurzitor, a afirma, a comenta, a declara, a dialoga, remarca, a exprima, a spune, a rosti, a zice, a povesti, a murmura, a vorbi, a comunica, a geme, a izbucni, a ciripi, a verbaliza, a zvoni, etc.

Kinestezicul: A ataca, a simţi, a apuca, durere, tristeţe, bucurie, atingere, emoţie, limbaj tăios, tensiune, relaxare, a testa, a se teme, rece, cald, voios, întărit, fierbinte, echilibru, sentiment, scorţos, zăpăcit, aspru, impact, presiune, gâdilătură, preocupare, tremurare, încordare.

Revenind la exemplul de mai sus, Victor, dacă ar vrea să comunice mai bine, având in vedere că soţia lui este kinestezică ar fi trebuit sa-i descrie casa lui Cristi; Adi ar fi trebuit sa-i explice soţiei sale pe limba lui Victor, întrucât este vizuală iar Cristi, ar fi trebuit fost sa-l cheme p Adi sa-i spună cum este casa.

Este cât se poate de uşor. Imaginaţi-vă că în cursurile noastre îi punem pe participanţi să vândă o pompă de bicicletă folosind canalul Auditiv, sau îi punem să vândă un training folosind tiparul Vizual. Aparent imposibil, practic însă, toţi pot, trebuie doar puţin exerciţiu.

Nu vă povestesc aici din cărţi sau cursuri, vă spun şi din experienţa mea. Urmăriţi un vizual vorbind cu un senzitiv sau cu un auditiv. Veţi observa instantaneu o comunicare deficitară. Cu toate că este posibil să spună acelaşi lucru, totuşi nu se înţeleg. Iar dacă vrei să-ţi testezi capacitatea ta, fă traducerea limbajul kinestezicului în cuvinte vizuale şi o să vezi cum vizualul se va lumina la faţă şi invers, explică-i apoi ce spune vizualul în termeni kinestezici şi va înţelege şi acesta.

Acest cuvânt pe care l-am folosit mai sus, „traducere” însemnă de fapt a spune acelaşi lucru, dar folosind alte cuvinte. Exemplul cu acea casa de mai sus este elocvent. Fiecare dintre amici a tradus conversaţia despre acasă în limbajul lui. După cum aţi văzut însă, soţia are nevoie de traducere în cazul în care foloseşte un alt limbaj.

Exemple de traduceri (V- Vizual, A- Auditiv şi K- Kinestezic)

V: Camerele sunt foarte mari.
A: Camerele au o rezonanţă deosebită.
K: Te simţi ca într-un palat.
V: Ai văzut ce s-a întâmplat?
A: Ai auzit ce s-a întâmplat?
K: UAU….ce s-a întâmplat!
V: Ce bine arată această maşină!
A: Ce bine se aude această maşină!
K: Ce bine te simţi în această maşină!
V: Vreau să-ţi arăt o nouă perspectivă.
A: Vreau sa-ţi spun o variantă.
K: Vreau să simţi că mai este ceva.
V: Este o culoare urâtă.
A: Este o culoare ţipătoare.
K: Este o culoare apăsătoare.
V: Vezi ce mai spun şi ceilalţi!
A: Ascultă-i şi pe ceilalţi!
K: Ţine cont şi de ceilalţi

După cum observi sunt moduri diferite de a face referire la acelaşi lucru. Sunt multe de spus despre aceste tipare/canale de gândire-exprimare-întelegere-convingere. Te poţi „juca” cu ele într-un mod fabulos … Şi când te gândeşti că acesta este doar începutul. Vreau, în finalul acestui articol, considerând că este de ajuns pentru o lecţie de negociere sau comunicare, cum doriţi să-i spuneţi, să vă ofer câteva sfaturi care să vă ajute pentru perfecţionare.

  1. Dacă ai avut răbdare să ajungi până aici, foloseşte acest text ca studiu de caz. Ce tipar de gândire folosesc cel mai mult? Sunt convins că o să afli răspunsul corect.
  2. Identificaţi-vă tiparul preferat de comunicare. Care din casele de mai sus v-a plăcut mai mult? Acesta poate fi un prim indiciu.
  3. Citiţi-vă ultimele e-mailuri pe care le-aţi transmis. Ce cuvinte aţi folosit, mai mult auditiv, mai mult vizual, sau mai mult kinestezic?
  4. Ascultaţi-vă în conversaţii. Într-un moment de respiro vedeţi cărui tipar se asociază mai mult limbajul dumneavoastră. Acesta este primul pas, anume să identificaţi poziţia în care sunteţi.
  5. Apoi recunoaşteţi limbajele celor din jur. La radio, în metrou, în autobuz, între doi oameni necunoscuţi, profitaţi de orice ocazie şi încercaţi să vă daţi seama ce limbaj foloseşte fiecare.
  6. Nu-i nimic rău în a-ţi studia puţin prietenii, soţia, şeful sau un angajat. Alege un coleg despre care consideri tu ca are dificultăţi în a se exprima. S-ar putea să fi surprins să observi că de fapt el foloseşte un tipar diferit de al tău.
  7. După ce ai observat la tine şi la ceilalţi tiparele o să observi că acestea nu se prezintă în formă pură. Mulţi oameni folosesc două din trei tipare, însă mai mult unul dintre ele. Statistic vorbind, cei mai mulţi sunt Vizuali, apoi Auditivi, apoi Kinestezici.
  8. Următorul pas: EXERSEAZĂ! Pe o foaie, descrie o cană în cele trei limbaje, descrie un televizor, un sentiment sau floare. Descrie-le folosind cele trei tipare. O să observi că-ţi vine uşor să le descrii în limbajul tău preferat. Exersează, chiar dacă în prima fază o să ţi se pară că ceea ce spui este o descriere seacă. Doar ţi se pare, nu este descriere seacă, este un limbaj diferit de al tău.
  9. Exerciţiu de două minute seara: Încercă să derulezi ziua care tocmai a trecut ca pe un filmuleţ. Pe rând fă următoarele trei lucruri: Ce lucruri ai văzut în ziua respectivă, ce lucruri ai auzit şi ce ai simţit în ziua respectivă? Nu faci altceva decât să-ţi foloseşti puţin creierul, să-i măreşti „elasticitatea” şi obişnuinţa de a vedea, de a auzi şi de a simţi lucrurile din perspective diferite.
  10. Ultimul pas: exersează , exersează şi iar exersează. O să vezi rapid rezultatele şi o să simţi cum ai făcut un mare pas. Exersează cu fiecare ocazie, de preferat pentru început în discuţiile neimportante.

Aceste tipare de gândire au aplicabilitate extrem de largă. Se poate aplica în publicitate atunci când vrei să construieşti un mesaj convingător. Are aplicabilitate de asemenea şi în discursurile politice. Un mesaj este cu atât mai convingător cu cât foloseşte mai bine cele trei tipare (toate trei). Se aplică şi în literatură. Marii poeţi ai lumii au împletit excelent cele trei tipare şi întrucât nu mi-am propus să fac politică o să iau drept studiu mic de caz un poem roman (EMINESCU). Am nota cu V- Expresia sau cuvântul vizual, cu Litera A – Expresia auditivă şi cu K – Expresia kinestezică!

Iar ea vorbind (A) cu el în somn,
Oftând (K) din greu suspina(A):
O, dulce-al (k) nopţii mele Domn,
De ce nu vii (V) tu? Vina! (K)

Cobori în jos,(V) luceafăr blând, (k)
Alunecând (K) pe-o raza, (V)
Pătrunde-n (K) casa (V) si în gând (A)
Si viata-mi luminează! (V)

El asculta(A) tremurător, (K)
Se aprindea (V) mai tare (K)
Si s-arunca (V) fulgerător, (V)
Se cufunda (V) în mare;

Cert este că se poate discuta mult pe marginea acestor tipare. Când o să experimentaţi puţin tehnica o să observaţi uneori că sunt cuvinte care, în anumite contexte sunt încărcate de două tipare simultan, cum ar fi fulgerător de mai sus care este Vizual, dar are şi o doza de kinestezic. Dacă eşti în „pană” de cuvinte sau de idei rezumă-te pentru început la întrebări orientate pe tiparul interlocutorului.

Pe vizual întreabă-l: Ce culoare are? Cât este de clar? Cât este de mare? Cât este de mic? În ce spaţiu încape? Unde este aşezat? La ce distanţă este? Cât este de lung? Cât este de rapid? Unde este poziţionat?

Pe auditiv întreabă-l: Cât de tare? De unde se aude? Cine spune? Ce ton are? Vorbeşte repede? Se aude bine? E armonios? Cat este de clar? Cât de continuu?

Pe kinestezic întreabă-l: Cât de rece? Cât de cald? Cât de incitant? Cât de înspăimantat? Cât de calm? Cât de puternic? Cât de bine? Cât de rău? Cât de optimist? Cât de lejer? Cât de strans? Cât de apăsat? Cât de fin? Cât de aspru?

Sper că ţi-am stârnit interesul pentru NLP. Înţelege tiparele de mai sus, recunoaşte-le şi foloseşte-le. Avantajele folosirii acestor metode sunt multiple (vezi lista de la începutul articolului).

Revenind la NLP si Manipulare. Din capul locului, vreau să spun că este un instrument periculos. Tehnicile merg departe. Vreau să folosesc o metaforă, aceea a unui Cuţit de bucătărie. Cu acesta îţi poţi pregăti hrana, te poţi apăra dacă te atacă cineva, poţi ataca chiar tu cu el, sau te poţi sinucide. Aşa este şi cu Manipularea prin tehnici NLP, depinde ce faci cu ele. Dacă e să ne gândim la un cuţit, oare cuţitul ar trebui interzis pentru că poţi omorî cu el? Eu sincer cred că nici unul dintre voi nu şi-a cumpărat un cuţit cu această intenţie.

Manipularea este un instrument. Etica acestuia este data de scopul care ii serveşte.

Articol scris de Marian Rujoiu, Trainer Extreme Training, the way to excellence, http://www.traininguri.ro