Înainte de toate şi în scopul înţlegerii între noi, poate ar trebui stabilit un lucru destul de cert sau cel puţin foarte frecvent întâlnit şi utilizat. Acela că noi, oamenii, am creat (pornind chiar de la Adam) conceptul de separare sau ierarhizare între toate elementele componente ale noastre şi ale universului din care facem parte, până la cea mai mică particulă indivizibilă „descoperită acum” de ştiinţă.

Universul sfericDar pot observa şi ştiu (împărtăşesc) că acest concept nu se justifică „separat” ci funcţionează (participă la întreg) doar alături de conceptul de rol / destin / scop avut al componentei „privită separat sau supusă atenţiei” în construcţia întregului din care face parte. În alte cuvinte, o singură parte observată sau luată separat sau care se auto-observă, oricât de mică sau mare, nu se justifică în sine şi nu poate funcţiona/exista luată separată de întregul din care face parte şi care a generat-o.

Personal, sper şi împărtăşesc faptul că teoria aceasta se poate justifica prin ea însăşi şi, probabil, tot prin ea se poate dovedi pentru „oricine” existenţa, structura şi rolul întregului absolut şi chiar să poată rezolva la nivel „individual” problematica „falsă” a nevoii conştientizării „propriului” destin.

Dar, vorbind aici în principal de latura existenţei umane, este foarte cert sau chiar axiomatic că fiecare parte „privită separat” NU poate exista decât în …şi a fost creată/generată de… întregul „superior” nouă, adică părinţii… familia… grupul social restrâns… comunitatea din care facem parte… naţionalitatea… specia umană… planeta Pamânt… sistemul solar… galaxia… universul… Dumnezeu creatorul…

Din perspectiva plastică, întregul în care existăm şi fiinţăm ca părţi poate fi „vizualizat” de fiecare dintre noi şi sub forma sa adevărată sau perfectă, adică sub forma unei sfere. Mai mult decât atât, întregul „superior” poate fi „vizualizat” doar din interior catre margini (dacă există astfel de margini, dar oricum nu contează cât de mare este această sferă pentru că dacă este foarte mare putem spune că are o densitate mică raportată la părţile „observabile”, iar dacă e mică, putem spune că are o densitate foarte mare, spre infinită).

Ce putem spune cu adevărat este ce ÎNTREGUL ABSOLUT cuprinde (doar) TOTUL, indiferent de dimensiuni sau alte atribute ce ar fi neimportante în context.

Tot de modelul plastic vorbind, în interiorul acestei sfere, fiecare dintre noi se plasează într-o anumită poziţie foarte importantă şi bine definită încă de la bun început, precum o celulă într-un organ sau o particulă într-un atom. Aşa e firesc şi natural şi asta este ordinea şi singura direcţie a universului – de jos în sus şi de la minuscul spre măreţ. Universul a fost creat pornind de la entităţi mici şi cu rol „aparent” neînsemnat (de ex. un fir de praf) până la entităţi foarte mari şi cu rol foarte important (de ex. Soarele).

Spirit-Suflet-Corp-Minte-Emotii-VointaDepinzând foarte mult de felul în care „privim” această „structurare”, putem spune şi că fiecare dintre noi „privit separat” este un întreg de sine stătător (format din corp, suflet/minte şi spirit), dar nu intenţionez să intru şi în dezbaterea structurii noastre „individuale” ca oameni. Pot afirma că deja s-a scris şi dezbătut foarte mult pe această temă. Un mod de a vedea natura noastră umană este că avem o parte fizică/materială, corpul nostru, şi o parte imaterială/informaţională, sufletul nostru şi/sau spiritul.

Un punct de vedere frecvent întâlnit în zilele noastre este că avem o natură bipolară/bipartită în cazul în care „sufletul” şi „spiritul” sunt privite ca termeni diferiţi pentru a se referi la aceeaşi entitate. De ex. „Gânduri despre Teoria Tripartită a naturii umane” (în engleză), de A. McCaig, 1931. Mai mult, în Psalmi 139:14 se spune clar, cu referire la om, că „eşti o făptură aşa de minunată!. Click aici pentru a citi (în engleză) despre modul în care semnalul „VIAŢA!” de la Dumnezeu, ajuns aici pe Pământ a putut genera corpurile noastre atât de minunate şi în aspect şi în funcţionare.

Revenind la subiect, este chiar evident că existenţa noastră (cel puţin cea conştientă, observabilă) AICI şi ACUM este creată/generată şi se justifică numai prin existenţa apriori a întregului lanţ de întreguri „superioare” ce nu pot fi sub nici o formă negate, ci doar probabil „ignorate”… părinţii… familia de origine…  comunitatea din care face parte familia… naţionalitatea… specia umană… planeta Pamânt… sistemul solar… galaxia… universul… Dumnezeu.

Oricum, ordinea în lanţ a forţei generatoare este inversă celei prezentate mai sus, în sensul că puterea semnalului „VIAŢĂ!” generat de Dumnezeu la „începutul timpului” nu poate fi decât MAXIMĂ la sursă. O ordine a justificării existenţei nu este şi nici nu ar avea sens, existenţa în sine reprezintă simpla prezenţă în schema „superioară”… Citește restul acestei intrări »

O privire holistica/unificatoare sau de inter-relationare asupra aspectelor mentale, spirituale si fizice ale fiintarii/existentei noastre ca oameni. Foarte interesant documentar Athene’s Theory of Everything!

Totul a început cu o serie video despre un stil de viata pro-activ, postata pe YouTube, numita initial „I Power” (canalul YouTube al seriei). Principala atracţie a acestei serii a fost că arata partea serioasa, intelectuala a unui jucător profesionist, dezvaluita de una dintre celebritatile extravagante ale Internetului – Boumaaza Bachir, cunoscut in retelele de jocuri cu nick name-ul “Athene”.

Seria s-a transformat repede într-o mişcare internaţională atunci când spectatorii săi au început să formeze o comunitate de „Activişti pentru auto-dezvoltare” (SDA). Pagina oficiala a proiectului: http://ipowerproject.com/ Fenomenul a luat numele de „Athenism„. Comunitatea este cunoscuta pentru activism in domeniul auto-dezvoltarii, bazat pe cercetari recente in domeniul psihologiei si neurologiei.

Ultima productie a comunitatii este documentarul „Teoria Unificatoare a lui Athene„. Mai multe detalii despre documentar gasiti si aici. Vizionare placuta!

Fii sceptic, dar invaţă să asculţi!

Nu te crede orbeşte pe tine însuţi sau pe oricine altcineva. Foloseşte puterea îndoielii pentru a chestiona toate cuvintele rostite de alţii: exprimă oare ele purul adevăr? Ascultă intenţia din spatele cuvintelor şi vei înţelege adevăratul mesaj.

În cartea „AL CINCILEA LEGĂMÂNT„, don Miguel Ruiz împreună cu fiul său, don Jose Ruiz, ne oferă o perspectivă nouă asupra Celor Patru Legăminte, dar mai ales ne oferă un al Cincilea Legământ, foarte puternic, care ne poate ajuta să ne transformăm viaţa într-un rai personal.

AL CINCILEA LEGĂMÂNT ne conduce pe un nivel mai profund de luciditate şi de înţelegere a puterii Sinelui nostru, şi ne ajută să ne întoarcem la autenticitatea cu care ne-am născut.

În această continuare la cartea care a schimbat vieţile a milioane de oameni din întreaga lume, ni se reaminteşte că cel mai mare dar pe care ni-l putem face singuri este libertatea de a fi cei care suntem cu adevărat.

Click aici pentru a-l asculta pe Miguel Ruiz vorbind despre al 5-lea acord cu sinele (engleza)

În cartea “CELE PATRU LEGĂMINTE“, bestseller timp de şapte ani la rând, don Miguel Ruiz ne-a explicat cum procesul educativ sau de “domesticire”, după cum îl numeşte el, ne-a făcut să uităm de înţelepciunea cu care ne-am născut. De-a lungul vieţii, fie ignoranţi sau inconştienţi, suntem de acord şi creăm proprii legăminte care se împotrivesc bunăstării noastre şi care ne provoacă o suferinţă inutilă. Cele Patru Legăminte ne ajută să rupem aceste legăminte limitatoare şi să le înlocuim cu altele, care ne pot conduce către fericire, libertate şi iubire.

Cele patru acorduri cu sinele

Cele patru acorduri cu sinele, pentru cei ce vor cu adevarat să-şi schimbe viaţa în bine, să devină integri sau cel puţin să „funcţioneze” corect:

1. Rosteşte cuvintele cu impecabilitate

Vorbeste cu integritate. Sa spui doar ceea ce crezi sincer. Fereste-te de folosirea cuvintelor pentru a vorbi chiar impotriva ta sau pentru a-i barfi pe altii. Foloseste puterea cuvintelor doar in directia Adevarului si Iubirii.

2. Nu lua absolut nimic în nume personal

Nimic din ceea ce fac altii nu este din cauza ta. Ceea ce altii spun si fac este doar proiectia realitatii lor, propriul lor vis. Nimeni nu-ti poate ingradi demnitatea si liberul arbitru. Cand vei intelege asta si vei deveni imun la opiniile si actiunile distructive ale celorlalti oameni, nu vei mai fi niciodata victima unor suferinte inutile.

3. Elimină presupunerile şi prejudecăţile

Gaseste curajul pentru a pune intrebari si pentru a exprima ceea ce vrei cu adevarat. Comunica cu ceilalti cat de clar poti pentru a evita neintelegerile, tristetile sau dramele. Chiar si doar cu acest acord integrat si practicat iti poti transforma complet viata.

4. Fă întodeauna maxim din ce poţi face

Acest maxim al tau se poate schimba de la moment la moment; va fi diferit atunci cand esti obosit spre deosebire de atunci cand esti complet relaxat. Pentru a evita regretele sau judecatile si abuzurile propri, e simplu, doar da-ti toata silinta, oricare ar fi circumstantele.

Click aici pentru a asculta Audiobook-ul Miguel Ruiz – The Four Agreements (engleza)

Citește restul acestei intrări »

„Funcţia unii copil este de a-şi trăi propria viaţă şi nu viaţa pe care nişte părinţi stresaţi cred că ar trebui s-o trăiască. În mod evident, o şcoală care obligă copii activi să stea nemişcaţi într-o bancă, studiind, în majoritate, subiecte inutile, este o şcoală proastă. Este o şcoală bună numai pentru cei care cred într-o asemenea şcoală, pentru acei cetăţeni lipsiţi de creativitate care doresc numai copii docili, fără imaginaţie, care să se potrivească unei civilizaţii al cărei standard de succes este reprezentat numai de bani.” Alexander Sutherland Neill (1883-1973)

New Future Media a lansat în data de 2 martie 2012, acest documentar, Education for a Sustainable Future, în regia fraţilor Tom şi David Hallatt, revelând lipsa de viitor social a practicilor din învăţământul actual, analizând critic tot ceea ce ar putea fi considerat relevant într-un nou sistem educaţional, care ar putea elibera întreg potenţialul uman, detaliind, simultan, metode educaţionale specifice, provenind dintr-o gamă vastă de surse, ce par să cultive aptitudini sociale, tehnici de dezvoltare a gândirii critice şi o mare diversitate de practici de consolidare a unui viitor pozitiv, care, trebuie să recunoaştem, ar trebui să fie componentele esenţiale ale oricărei societăţi avansate, ce se doreşte a fi şi durabilă.

Citește restul acestei intrări »

Iertarea este singura cale de a vindeca ranile emotionale. Iarta-i pe cei pe care-i percepi ca te-au ranit, indiferent ce au facut, pentru ca tu insuti nu vrei sa te ranesti singur de fiecare data cand iti amintesti ce au facut. Cand iti vei putea atinge o rana si nu te va mai durea vei sti cu certitudine ca ai iertat si te-ai vindecat.

Iarta-i pe altii

Pentru cine nu a apucat să-l vadă încă, este un film documentar-eseu despre condiţia omului modern ca sclav în societatea „capitalistă”. Filmul a fost realizat de Jean-François Brient si Victor L. Fuentes.

„Servilismul modern este voluntar, susținut de acei sclavi care se târăsc la suprafața pământului. Ei cumpără mărfurile care îi înrobesc pe zi ce trece, tot mai mult. Sclavii aleargă după slujbe alienatoare care le sunt date cu multă delicatețe, dacă dovedesc că sunt suficient de îmblănziți. Ei aleg stăpânii cărora să li se supună. Pentru ca această tragedie absurdă să se întâmple, a fost necesar ca sclavii să fie deposedați de conștientizarea propriei exploatări și alienări. Aceasta este bizara modernitate a timpurilor noastre. Contrar sclavilor din antichitate, servitorilor din Evul Mediu sau clasei muncitoare din prima revoluție industrială, astăzi vedem oameni care sunt total înrobiți.” Jean-François Brient e Victor León Fuentes

„Ce epocă îngrozitoare, aceea în care idioţii îi conduc pe orbi.” William Shakespeare


De aici se poate descărca şi cartea în format pdf Citește restul acestei intrări »

 

Nicolae Steinhardt – Daruind vei dobandiProiect de transpunere audio a cartii de predici-eseuri ”Daruind vei dobandi” a calugarului-scriitor Nicolae Steinhardt.

Falsul idealism

Infricosatoarea judecata

Femeia hananeanca

Problema predestinarii

Timpul smochinelor

Nunta de la Cana Galileii

Vocatia monahala

Nicodim

Verbul a crede

Sfinti si oameni iubiti (partea 1)

Sfinti si oameni iubiti (partea 2)

La duminica ortodoxiei

Antonie cel Mare

Ce-i datorez eu lui Hristos

Felurimi

La praznicul sfantului Ioan Botezatorul

O contributie la problema epifaniei

Pilda magilor si nepilda lui Irod

Crez ortodox

Sfantul prooroc Ilie

O pseudoproblema

Domnul a venit sa ne mantuiasca si sa ne scandalizeze

Tragedia lui Iuda

Poem scris de Charlie Chaplin

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
… Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Stimă de Sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul …
Astăzi, știu că aceasta se numește … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic …
Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Amor Propriu.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor.
Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor.
Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiești cu adevărat.

Legea echilibrului

Legea echilibrului

De mai mult timp am incercat sa inteleg si sa practic teoria „manifestarii gandurilor”, dar de fiecare data simteam si intelegeam ca ceva lipseste, ca mai e ceva dincolo de „teoria” asta. Am inteles pana la urma ca universul/lumea in care traim e guvernata de niste legi superioare de la care nu ne putem abate oricat ne-am stradui. Cea mai puternica din aceste legi am inteles ca este „echilibrarea obligatorie” a celorlalte legi, energii si forte care sunt observabile si cu care „lucram” in viata noastra de zi cu zi.

Aceasta tendinta de echilibrare este doar observabila si se manifesta fara ca noi sa alegem si fara interventia noastra constienta. Dar pentru a putea „vedea” aceste legi superioare a trebuit sa trec prin idei şi supoziţii personale, sa inteleg care este sursa vietii asa cum a generat-o Dumnezeu si ce înseamnă să trăieşti în prezent pentru a le putea observa. Revenind, legea echilibrului este precum o balanta pe care (noi oamenii) o afectam, dezechilibrand-o cu voie sau fara voie. Imediat ce este „inlaturata” cauza dezechilibrului, balanta isi va restabili echilibrul fara nici o alta interventie din partea noastra, a oamenilor. Este in natura balantei sa stea in echilibru!

Dar ce legatura are asta cu gandurile si credintele noastre?

Intai de toate poate ar trebui sa intelegem ce sunt si care sunt diferentele intre gandurile, perceptiile si credintele noastre, atat vreme cat ele sunt „uneltele” pe care le folosim zi de zi.

Eu am stat locului si am observat ca gandurile sunt doar cuvinte, adica informatia care ne ajunge in constienta, indiferent de sursa ei (din subconstient si inconstient, din procesul de observare, din simtirile trupului, etc.). Apropos de trup, ce simtim reprezinta un feedback autentic din partea corpului. E o informatie pe care nu o putem schimba.

Apoi a venit randul perceptiilor, acestea reprezentand ceea ce intelegem din momentul observabil „acum”. Perceptiile sunt generate de mintea noastra ca urmare a unor comparatii cu tiparele personale pre-existente in noi. Cateodata ducem o „lupta” cu aceste perceptii, mai ales atunci cand nu regasim in noi tiparele cu care sa comparam ceea ce „observam” si pentru ca avem tendinta sa credem ca „trebuie sa facem o alegere” si sa includem perceptia intr-un tipar sau sa definim un tipar nou pentru ea.

Apoi urmeaza credintele care sunt generate de aceste alegeri daca am ales sa includem perceptia intr-un tipar pre-existent. In acest fel dam energie respectivei credinte, cu cat percepem tipare similare celor pre-existente in noi. Asta inteleg eu „acum” despre conceptul de credinta. Pentru ca e observabil oriunde in jurul meu!

Spre deosebire de ganduri, perceptiile si credintele sunt generate exclusiv de minte. Prin mecanismul liberului arbitru au ajuns sa devina credinte si, daca „avem perceptia” ca ne sunt defavorabile sau ne-benefice (predominant fricile), le putem schimba tot prin mecanismul liberului arbitru. Renuntand la tiparele pre-existente prin trairea in prezent, orice noua observare a realitatii nu va mai trece prin filtrul de comparare cu tiparele pre-existente, ci va deveni un nou tipar! Cum orice noua observare pune la dispozitia noastra o noua alegere, putem alege sa ne cream un tipar de perceptie bun, benefic, care ne place sau convine. PUTEM alege doar binele in toate!

Totusi, ce se manifesta pentru a putea fi observat?
Legea creatiei

Legea creatiei

Mi-am definit acum ceva vreme si „legea vietii, a manifestarii, a creatiei„, adica ceea ce genereaza „realitatea” din noi si din jurul nostru. Aceasta lege spune ca pentru a manifesta ceva observabil (in miscare) este nevoie de informatie (ce se vrea a fi manifestat) plus energie (puterea de a manifesta).

Si daca am inteles ca noi punem foarte multa energie zi de zi in credintele noastre, rezulta ca acestea (credintele) sunt sursa creatiei. Acest tip de manifestare poate fi de nezdruncinat si este de lunga durata tocmai datorita energiei care este primita de ele (zi de zi). Participa la acest proces si perceptiile de moment (cele pe care le schimbam ulterior), dar manifestarile sunt de mai scurta durata, desi uneori dureroase.

Ca orice alt lucru din universul nostru bipolar, si credinta (ca sursa a creatiei) este un mecanism care are doua valente/polaritati. Si, revenind la legea echilibrului, este evident ca tendinta vremurilor actuale este de a echilibra cele doua polaritati.

In felul nostru (stiut sau nestiut, legile carmice, etc.) asta facem cu totii acum,  participam la echilibru! Si eu mai cred ca, noi oamenii, facem asta de cand lumea! Si daca vrem neaparat ca totul sa fie perfect si in echilibru, intai trebuie sa ne echilibram pe noi insine. Dar daca totul ar fi in perfect echilibru, s-ar mai misca/manifesta ceva?

Universul e un balansoar

Universul e un balansoar

Doar imaginati-va un balansoar din parcurile de joaca pentru copii, acela cu doua extremitati si articulatie la mijloc. Daca am sta cu totii intr-un singur capat, nu s-ar mai misca. Cum le place prietenilor mei Bogdan si Loreley sa spuna, rolul nostru este sa „ne miscam liniar” dintr-o extremitate a balansoarului in alta pentru ca intregul balansoar sa poata „oscila”, adica trai! Dar pentru ca legea echilibrului ne este superioara, nu noi alegem cand si unde sa ne minscam de-a lungul balansoarului.

Concluzia mea e ca miscarea „oscilatorie” de la o polaritate la alta inseamna viata! Precum pulsatia inimii! Universul e un balansoar! Viata fiecaruia e un balansoar! Si, asa cum e observat(a) acum, participa oricum la echilibru!