Posts Tagged ‘Dumnezeu’

Nu deţin sursa acestui text, dar mi s-a părut atât de simplu, scurt şi la obiect pentru vremurile în care trăim şi, nu în ultimul rând, l-am simţit ca adevărat!
Vă invit să-l citiţi şi să-l simţiţi şi voi…

DOAR DE SUPUS ATENŢIEI…
MESAJ SIMPLU, NEGRU pe ALB, SCURT şi ADEVĂRAT

Varianta PDF

În tot timpul care a trecut deja, de la facerea lumii şi până în acest moment, adevărul a existat, există şi va exista în continuare. Momentan, singurul şi cel mai simplu adevăr universal este că nu există ÎNCĂ un adevăr universal valabil pentru toţi oamenii! Aşa este şi firesc acum pentru că altfel nu am mai avea sens în această diversitate a noastră.

Multe adevăruri au fost deja înţelese de foarte mulţi dintre oamenii care au trăit şi încă trăiesc pe acest pământ. Dar, în egală măsură, aceste adevăruri nu au afost înţelese de restul oamenilor şi asta doar pentru că nu au fost de acord cu acele adevăruri, ci au ales să-şi creeze şi ei propriile adevăruri.

Tot ce este deja creat de înaintaşii noştri, de strămoşii noştri şi există în această lume este adevărat şi este adevăr… gândurile, vorbele, faptele lor… lucrurile şi obiectele fizice materiale, conceptele, tradiţiile şi egregoarele mentale, şi, nu în ultimul rând, fiinţele vii, copiii lor.

Iar noi, copiii lor, avem acces la aceste adevăruri deja create de ei. Pur şi simplu le-am moştenit şi nu putem negocia existenţa lor deoarece ele există în memoria noastră colectivă, în genele noastre.

Aici şi acum percepem aceste adevăruri moştenite ca fiind deja o infinitate, ca fiind un ocean de adevăruri. Este firesc să fie aşa şi nu trebuie privit ca fiind o problemă. Ceea ce este, doar este! Oricum, de la începutul acestei creaţii de adevăruri, tot noi ne-am creat singuri sau ne-a fost dat un mecanism extrem de simplu care ne poate şi salva: (mai mult…)

INTEGRALITATEA TRINITATII si CONTOPIREA cu TRINITATEA este UNICUL RASPUNS!

Purtarea CruciiCHIAR SI CRUCEA PE CARE „NE-O FACEM” REPREZINTA TOT TRINITATEA… SI CRUCEA ESTE UNA SINGURA, UN INTREG, ASA CUM SUNTEM SI FIECARE DINTRE NOI!

Daca ne abatem atentia in mod holistic asupra SEMNIFICATIEI CRUCII, VOM „VEDEA” CA MÂNA NOASTRA CARE FACE CRUCEA NE IDICA DIRECTIA SI SEMNIFICATIA.

Icoana Iisus HristosPrecum ISUS in icoane ne arata calea… EL „arata”, aparent, SPRE INIMA, dar se pare ca „arata” spre TOATE CELE TREI DIRECTII…

„IN NUMELE TATALUI”… cu mana in dreptul creierului, semnificand larg-acceptata pozitie „fizica” recognoscibila a MINTII UMANE…

„AL FIULUI”… mana se misca de sus in jos, identificand si semnificand TRUPUL OMENESC…

„SI AL SFÂNTULUI DUH”… mana se misca acum orizontal (nu conteaza de la drapta la stanga sau invers) in dreptul INIMII semnificand ORIZONTUL, NEMARGINIREA IUBIRII, adica a TRAIRII.

ChristMainile intinse orizontal (corpul face o cruce) semnifica insasi VIATA, in nemarginirea ei ! Rolul nostru AICI si ACUM e sa o ducem mai departe…

CRUCEA REPREZINTA UN MARE ELOGIU ADUS INTEGRALITATII TRINITATII FIINTEI OMENESTI (minte/suflet, corp fizic/lucrare şi spirit/inima/traire), CARE INTEGRALITATE ASA AR TREBUI SA FIE, UNITARA, DAR SI TRINITARA IN ACELASI TIMP… CHIAR DACA „PARE” O SUFERINTA…

…NOI SINGURI NE „FACEM” SI „DUCEM” PROPRIA CRUCE!

Sunteţi invitaţi să distribuiţi acest mesaj dacă îl acceptaţi, îl simiţiţi si îl consideraţi util.
Vă mulţumim! (mai mult…)

Sunteţi invitaţi să distribuiţi acest mesaj dacă îl acceptaţi, îl simiţiţi si îl consideraţi util. Vă mulţumim!

Asociaţia Oamenilor Integri
https://integritate.wordpress.com
http://www.facebook.com/asociatia.oamenilor.integri

Înainte de toate şi în scopul înţlegerii între noi, poate ar trebui stabilit un lucru destul de cert sau cel puţin foarte frecvent întâlnit şi utilizat. Acela că noi, oamenii, am creat (pornind chiar de la Adam) conceptul de separare sau ierarhizare între toate elementele componente ale noastre şi ale universului din care facem parte, până la cea mai mică particulă indivizibilă „descoperită acum” de ştiinţă.

Universul sfericDar pot observa şi ştiu (împărtăşesc) că acest concept nu se justifică „separat” ci funcţionează (participă la întreg) doar alături de conceptul de rol / destin / scop avut al componentei „privită separat sau supusă atenţiei” în construcţia întregului din care face parte. În alte cuvinte, o singură parte observată sau luată separat sau care se auto-observă, oricât de mică sau mare, nu se justifică în sine şi nu poate funcţiona/exista luată separată de întregul din care face parte şi care a generat-o.

Personal, sper şi împărtăşesc faptul că teoria aceasta se poate justifica prin ea însăşi şi, probabil, tot prin ea se poate dovedi pentru „oricine” existenţa, structura şi rolul întregului absolut şi chiar să poată rezolva la nivel „individual” problematica „falsă” a nevoii conştientizării „propriului” destin.

Dar, vorbind aici în principal de latura existenţei umane, este foarte cert sau chiar axiomatic că fiecare parte „privită separat” NU poate exista decât în …şi a fost creată/generată de… întregul „superior” nouă, adică părinţii… familia… grupul social restrâns… comunitatea din care facem parte… naţionalitatea… specia umană… planeta Pamânt… sistemul solar… galaxia… universul… Dumnezeu creatorul…

Din perspectiva plastică, întregul în care existăm şi fiinţăm ca părţi poate fi „vizualizat” de fiecare dintre noi şi sub forma sa adevărată sau perfectă, adică sub forma unei sfere. Mai mult decât atât, întregul „superior” poate fi „vizualizat” doar din interior catre margini (dacă există astfel de margini, dar oricum nu contează cât de mare este această sferă pentru că dacă este foarte mare putem spune că are o densitate mică raportată la părţile „observabile”, iar dacă e mică, putem spune că are o densitate foarte mare, spre infinită).

Ce putem spune cu adevărat este ce ÎNTREGUL ABSOLUT cuprinde (doar) TOTUL, indiferent de dimensiuni sau alte atribute ce ar fi neimportante în context.

Tot de modelul plastic vorbind, în interiorul acestei sfere, fiecare dintre noi se plasează într-o anumită poziţie foarte importantă şi bine definită încă de la bun început, precum o celulă într-un organ sau o particulă într-un atom. Aşa e firesc şi natural şi asta este ordinea şi singura direcţie a universului – de jos în sus şi de la minuscul spre măreţ. Universul a fost creat pornind de la entităţi mici şi cu rol „aparent” neînsemnat (de ex. un fir de praf) până la entităţi foarte mari şi cu rol foarte important (de ex. Soarele).

Spirit-Suflet-Corp-Minte-Emotii-VointaDepinzând foarte mult de felul în care „privim” această „structurare”, putem spune şi că fiecare dintre noi „privit separat” este un întreg de sine stătător (format din corp, suflet/minte şi spirit), dar nu intenţionez să intru şi în dezbaterea structurii noastre „individuale” ca oameni. Pot afirma că deja s-a scris şi dezbătut foarte mult pe această temă. Un mod de a vedea natura noastră umană este că avem o parte fizică/materială, corpul nostru, şi o parte imaterială/informaţională, sufletul nostru şi/sau spiritul.

Un punct de vedere frecvent întâlnit în zilele noastre este că avem o natură bipolară/bipartită în cazul în care „sufletul” şi „spiritul” sunt privite ca termeni diferiţi pentru a se referi la aceeaşi entitate. De ex. „Gânduri despre Teoria Tripartită a naturii umane” (în engleză), de A. McCaig, 1931. Mai mult, în Psalmi 139:14 se spune clar, cu referire la om, că „eşti o făptură aşa de minunată!. Click aici pentru a citi (în engleză) despre modul în care semnalul „VIAŢA!” de la Dumnezeu, ajuns aici pe Pământ a putut genera corpurile noastre atât de minunate şi în aspect şi în funcţionare.

Revenind la subiect, este chiar evident că existenţa noastră (cel puţin cea conştientă, observabilă) AICI şi ACUM este creată/generată şi se justifică numai prin existenţa apriori a întregului lanţ de întreguri „superioare” ce nu pot fi sub nici o formă negate, ci doar probabil „ignorate”… părinţii… familia de origine…  comunitatea din care face parte familia… naţionalitatea… specia umană… planeta Pamânt… sistemul solar… galaxia… universul… Dumnezeu.

Oricum, ordinea în lanţ a forţei generatoare este inversă celei prezentate mai sus, în sensul că puterea semnalului „VIAŢĂ!” generat de Dumnezeu la „începutul timpului” nu poate fi decât MAXIMĂ la sursă. O ordine a justificării existenţei nu este şi nici nu ar avea sens, existenţa în sine reprezintă simpla prezenţă în schema „superioară”… (mai mult…)

Echilibru

Echilibru

Se pare că voi „transforma” din nou o revelaţie personală într-o formă logică, mentală, dar şi asta face parte din dinamică şi, în plus, aspectul ăsta al transformării nu are legătură cu altcineva, ci doar cu mine însumi, fiind un proces personal.

În articolul anterior am vorbit despre ce înseamnă să trăieşti în prezent şi legea dinamicii vieţii sau, pe scurt, ce înseamnă conştienţa sau viaţa conştientă (awareness-ul). Completez prin a spune că dinamica = energie + informaţie şi asta este ceea ce face ca un lucru (material sau nematerial) să îşi schimbe forma şi locul ocupat în spaţiu. Sau, aşa cum văd eu legea creaţiei, schimbarea (dinamica) înseamnă să creezi un lucru nou folosind energia (nouă sau stocată în cel vechi) ştiind (informaţia din conştienţă) în ce vrei să-l schimbi.

În zilele noastre, accentul este pus pe conceptul de conştienţă (awareness) deoarece actul de creaţie ne va aparţine autentic numai dacă în creaţie este utilizată informaţia conştientă (verbul a şti).

Dar în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă. Şi pentru că trebuie să fie o singură sursă, ce altă sursă decât Dumnezeu poate avea conştienţa noastră?

Sursa
Reţea de lumină

Sursa

Termenul „sursă” are mare legătură cu dinamica şi reprezintă „începutul” sau „ceea-cel-cea ce dă„. Dar aşa cum înţelegem dinamica, sursa există doar dacă noi, ca fiinţe conştiente, percepem timpul. Fără existenţa celei de-a patra dimensiuni (timpul), nu am putea să „vedem” dinamica, nici măcar sursa pentru că nu ar mai exista.

Momentan se ştie că energia doar există, nu se poate distruge, se poate doar stoca şi transfera. Din punct de vedere ştiinţific, nimeni nu conoaşte care este sursa primordială a energiei care este acum prezentă în tot universul. Doar există teorii gen Big Bang.

Faptul că energia se poate transfera implică faptul că ea curge, ceea ce implică şi existenţa unui element sursă (transmiţător, care dă) şi a unui element primitor (care primeşte).

Am spus mai devreme şi repet, în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă.

Şi pentru că presupunem că „totul a început într-un singur punct la începutul timpului”, conştienţa nu poate avea decât o singură sursă, pe Dumnezeu şi El e singurul capabil să fie această sursă!

Legea Datului şi Primitului

Legea datului şi primitului

Legea datului şi primitului

În actul nostru de creaţie (dinamica schimbărilor), fiinţa noastră are nevoie de energie pentru a putea crea. Energia o primim (sau ne-o luăm) din altă parte printr-o formă de transfer, ceea ce implică că suntem în rolul de primitor, iar altă entitate conştientă o „dă” şi este în rol de transmiţător. Dacă transferul de energie are ca sursă o entitate „inconştientă”, acest lucru se numeşte „furt de energie” sau „vampirism energetic” şi este recomandabil să evităm să ne aflăm în oricare din capetele acestui tip de transfer.

De aceea trebuie să ne creştem nivelul de conştienţă pentru a putea „vedea” astfel de transferuri şi pentru a le bloca. Pentru că putem face acest lucru prin mecanismul liberului arbitru. Deschiderea unui canal energetic pentru transfer este rezultatul unei alegeri.

Înainte de a vrea (dori, intenţiona) să schimbăm ceva, trebuie mai întâi să cerem voie sursei noastre de energie să deschidă canalul (să permită transferul). În felul ăsta evităm furtul de energie sau vampirismul, iar sursa va face o alegere conştientă.

Oricum, în perfecţiunea lui, Dumnezeu (sau universul) funcţionează având la bază o lege a echilibrului, a armoniei sau „a datului şi primitului”. Această lege spune că „ce vei da vei primi înapoi în egală măsură”. Există şi variaţiuni (religioase) pe această temă care spun că vei primi înzecit, Dumnezeu fiind sursa acestei multiplicări aparent ilogice. 

Unitatea de măsură a legii datului şi primitului este momentan necunoscută, dar nici nu cred că trebuie să o căutăm.Este irelevantă. Cred că trebuie doar să cunoaştem legea! Şi mai trebuie să ştim şi reversul medaliei: dacă alegem să NU dăm energie (sub orice formă) atunci când avem surplus şi ni se cere, ni se va întâmpla şi nouă; dacă luăm energie fără să cerem de la alte fiinţe (inconştiente), vom fi la rândul nostru furaţi, ş.a.m.d.

Piramida vieţii
Piramida vieţii

Piramida vieţii

În acelaşi context, aş vrea să vorbesc puţin (de bine) şi despre simbolul piramidei care pare a fi foarte controversat în zilele noastre. Eu cred că este un simbol benefic, dar este „asociat” şi cu „percepţii oculte”, probabil pe principiul „divide et impera„. În viziunea mea, piramida Îl reprezintă pe Dumnezeu în vârf (sursa), noi, fiinţele umane, fiind undeva sub Dumnezeu în structura ierarhică. Nu discut aici despre alte tipuri de entităţi din structura ierarhică piramidală. Sunt deja prea multe versiuni (arhangheli, îngeri, preoţi, etc) şi cu toţii par să aibă rolul de „intermediar” sau „broker” în relaţia fiinţei noastre cu Dumnezeu.

În lipsa unei comparaţii mai bune, menţionez că imaginea este similară structurii unei reţele MLM (Multi-Level Marketing). În vârf este „şeful”, iar sub sunt cei care, conform „planului”, „muncesc” atât pentru ei, cât şi pentru „patron”. Am pomenit la începutul paragrafului precedent despre posibilele percepţii „greşite” asupra structurii şi mai ales a vârfului piramidei, cel puţin când e vorba de structuri care transferă predominant energie materială. Există şabloane mult prea puternice care generează astfel de percepţii. Dar eu „văd” altfel decât ca „cel care câştigă cel mai mult” rolul celui din vârfului piramidei. Trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că fără acest „şef” sau „vârf al piramidei”, nu ar fi existat piramida, pentru că el a generat-o, din sursa proprie de energie (materială şi nematerială). Şi mai mult, nimeni nu obligă/forţează pe nimeni să se înroleze în astfel de structuri.

Iar când vine vorba de piramida vieţii care Îl are pe Dumnezeu în vârf, trebuie cel puţin să-I fim recunoscători pentru oportunitatea pe care ne-a oferit-o, chiar dacă suntem la baza piramidei. Trebuie şi putem să încetăm să comparăm orice structură piramidală în care există transferuri de energie ca fiind numai de ordine materială! Nu contează că aşa am fost învăţaţi. Ne putem schimba!

Oricum, tot ce am înţeles eu din structura ierarhică de subordonare lui Dumnezeu este că El este Sursa care ne-a dat viaţa (energie plus conştienţă), iar conform legii datului şi primitului, va trebui să i-o returnăm, să o ducem „acasă”. Dumnezeu a dat primul! Apoi am urmat noi, oamenii. Iar procesul datului şi primitului se repetă între noi, din ce în ce în ce mai repede aş putea spune…

Mai mult, trebuie să ducem „acasă” energia care ne-a creat aşa cum am primit-o, întreagă. Asta numesc eu INTEGRITATE! Iar misiunea noastră pe parcursul experimentării dinamicii şi a vieţii cu ajutorul acestei energii este să ne îmbogăţim conştienţa şi, în consecinţă, pe al lui Dumnezeu!

În concluzie, nici Dumnezeu şi nici noi nu câştigăm sau pierdem energie (materială sau nematerială), ci doar experimentăm împreună dinamica vieţii şi a conştienţei.

It’s just a ride! (Bill Hicks)