Posts Tagged ‘echilibru’

Cele 6 nevoi umane de bazaUn rezumat pe înţelesul oricui al teoriei „Cele 6 nevoi umane de bază” a lui Tony Robbins, teorie care este foarte coerentă în foarte multe privințe. Probabil unele din aceste lucruri ar trebui învăţate în şcoli, dar, oricum, poate merită măcar împărtăşite şi răspândite de cât mai mulţi oameni. Noi, oamenii, avem nevoie de…

1. Certitudine

Toate ființele umane tânjesc după un anumit nivel de siguranță, de asigurare și predictibilitate în viața lor, pentru că aceasta este fundamentul comportamentului nostru cel mai de bază: supraviețuirea.

Când lucrurile sunt FOARTE incerte, avem tendința de a fi speriaţi sau înfricoşaţi! Ceea ce ne face să apelăm la diferite vehicule de confort, cum ar fi prietenii / familia, privitul la televizor, mâncatul, fumatul sau alcoolul, uneori chiar şi violenţa.

Și odată ce am ajuns la un nivel în care ne simțim siguri că nu mai există pericole, ne putem relaxa și ne putem concentra pe celelalte nevoi pe care le avem. În concluzie, certitudinea este un domeniu în care dacă nevoia este în întregime NESATISFĂCUTĂ, această insatisfacţie va cauza frustrări, cedări nervoase, stres, suferinţă și durere.

Dar există, în acelaşi timp, şi celălalt capăt al spectrului, în care nevoia de certitudine este SATISFĂCUTĂ ÎN TOTALITATE. Gândiţi-vă, aţi vrea să vă mai uitaţi la un meci de fotbal, dacă aţi ști dinainte scorul și tot ceea ce se va întâmpla în acel joc? Probabil că nu, pentru că ar fi de-a dreptul plictisitor sau inutil.

Orice om are nevoie de un anumit nivel de siguranță în viața lui, iar dacă lucrurile ar deveni prea previzibile, s-ar plictisi. Prin urmare, acesta este motivul pentru care oamenii caută să-şi satisfacă următoarea nevoie din listă, dar care este în direct conflict cu prima.

2. Incertitudine

Un alt cuvânt pentru incertitudine este varietate. Cu toţii avem câteodată nevoie de o schimbare de peisaj. Ne uităm la un film nou, călătorim într-un loc nou. Pentru că asta este ceea ce face viata excitantă, deoarece NU ŞTIM dinainte la ce să ne așteptăm, dar nivelul de incertitudine este destul de tolerabil pentru că ŞTIM, în cele din urmă, că varietatea ne va aduce plăcere.

Prea multă incertitudine ne va aduce frica, în timp ce prea puţină ne va cauza plictiseala. Mai mult, aceste prime două nevoi sunt în realitate bucăţi din aceeași plăcintă. În cazul în care nevoia de incertitudine este de 70%, atunci nevoia de securitate va fi de doar 30%.

3. Semnificație

La un nivel foarte profund, fiecare dintre noi avem nevoia de a ne simţi important, unic şi special, iar acest lucru se poate manifesta în mai multe moduri. Un astfel de vehicul pentru oameni este de a dobândi un rang înalt, deoarece aceste distincții îi pot face pe oameni să se simtă importanţi.

Dar în paralel cu nevoia de importanţă, un tip de vehicul slab pe care mulţi oameni îl folosesc este de a-i plasa pe alţi oameni într-o poziţie inferioară, inclusiv la modul fizic violent sau de a-i judeca, pentru că acest comportament îi face să se simtă ca și cum ei sunt mai buni decât alţii.

Un alt vehicul destul de popular este comportamentul excentric, în discurs, în preferinţe, în stilul vestimentar şi nu numai, mulți oameni fiind mândri de ei înşişi pentru că sunt diferiţi și unici pentru că asta este ceea ce satisface nevoia lor de semnificație.

DAR dacă ne străduim să obţinem prea MULTĂ semnificație și unicitate şi ne blocăm în a căuta doar asta, vom ajunge cu totul diferiţi decât toţi ceilalţi oameni, acţiune care încalcă chiar următoarea noastră nevoie.

4. Conexiune

Este în natura umană, ca fiinţe sociale, să avem nevoie să atingem un anumit nivel de legătură cu alţi oameni, fie că este în termeni de prietenie, de afaceri sau o relație intimă. Nucleul tuturor conexiunilor umane se bazează pe similaritățile dintre noi, pe schimburi şi tranzacţii compatibile ca valoare percepută sau pe caracterului de identificare unul cu altul.

Dar dacă suntem prea ocupati căutând propria semnificaţie, vom ajunge ca rareori să ne simţim conectaţi sau similari cu altcineva şi să putem interacţiona natural şi firesc, fără intenţii ascunse.

Prin urmare, din nou, necesitatea de semnificație și de conexiune împart şi ele aceeași bucată de plăcintă. Dacă nevoia noastră de conectare NU ESTE SATISFĂCUTĂ, ne vom simți singuri, incoerenţi, dezarticulaţi şi rupţi de alţi oameni.

Dar dacă această nevoie este ÎNDEPLINITĂ ÎN TOTALITATE, pe de altă parte, nu ne vom mai simţi diferiţi sau unici şi ne vom pierde, prin urmare, propria noastră identitate și, în felul acesta, nu ne vom putea respecta nevoia de semnificație.

5. Creștere

Totul în această lume este fie în creștere, fie în descreştere (sau pe moarte), în niciun caz nu este între aceste stări. Iar ființele umane nu fac excepție de la această regulă, noi cu certitudine avem nevoia de a ne simți ca și cum suntem în creștere în mod constant în viețile noastre.

Scopul multor oameni este de a atinge un anumit obiectiv financiar, un anumit stil de viață, un nivel ridicat de cunoştinţe, de inteligenţă sau de spiritualitate, dar când au ajuns acolo, ei devin stagnanţi. În timp ce alți oameni i-ar putea invidia pe aceştia pentru ce au obţinut sau unde au ajuns, dar ei înșiși sunt nemulțumiți pentru că nu se mai simt în creștere. Au ajuns la un platou unde nu mai există munți de urcat.

Dar cu toţii avem nevoie de ceva, de stabilirea unui OBIECTIV pentru care să depunem eforturi să-l atingem, ceva care ne va provoca să creştem și să ne ducem viața la următorul nivel. Iar cu practică şi efort susţinut, invidia si stagnarea se va putea metamorfoza în ceva constructiv pentru noi înşine, în INSPIRAŢIE, în idei, atunci când ne uităm la alţii unde sunt şi la ce au obţinut, în raport cu propriile noastre seturi de valori şi obiective.

6. Contribuție

Dincolo de propriile obiective, cu toții avem dorința de a face o diferență în această lume și de a contribui cu ceva propriu la binele superior al tuturor. În esență, altruismul sau filantropia sunt nevoi universale pentru oricine, ele NU depind de persoană, pe principiul că orice există în această lume nu există degeaba, inclusiv noi oamenii, şi orice TREBUIE să servească unui scop anume în tot acest ecosistem din care provenim, în care trăim acum şi în care vor trăi copiii noştri.

În concluzie, noi, ca ființe umane, avem o  dorință profundă de a contribui în afara spaţiului nostru individual, fie că acest lucru este manifestat în familie, în cercul de prieteni, în comunitatea în care trăim, în societate, în țara în care trăim sau raportat la întreaga planetă Pământ ca un întreg.

Foarte interesantă teoria! Dar acum ce facem?

Ei bine, devenind conștienți de aceste nevoi este primul pas în încercarea noastră de a le satisface. Doar simpla conștientizare a acestor concepte întâi ne va scoate din hipnoza de zi cu zi şi ne va forţa într-adevăr să ne evaluăm propriile nevoi.

Apoi ne va ajuta, de asemenea, să înțelegem de ce facem în prezent anumite lucruri atât de natural (inconştient), deoarece în mod evident acest tip de comportament (stabil, neschimbat, care defineşte propriul caracter) îndeplinește multe dintre nevoile noastre de bază, dar tot pe acelea naturale, nu pe cele de ocazie.

Ce este chiar mai interesant este că toată lumea va avea nivele diferite de nevoi cu care ei se simt confortabil sau nu. Acest fapt ne face cumva pe vreunul dintre noi corect sau incorect, bun sau rău în comparaţie unul cu altul? Desigur nu, pentru că nivelele noastre ale nevoilor de bază sunt modelate de propria noastră natură, de propriile experiențe de viață, de cultura și mediu în care ne-am dezvoltat şi în care trăim în prezent.

Dar, ca toate lucrurile din această viaţă, ceea ce trebuie să facem este să găsim acel ECHILIBRU perfect între toate aceste nevoi aparent contradictorii, pentru că acolo se (re)găsesc realul SUCCES și adevărata ÎMPLINIRE.

Scopul unei glume nu este de a degrada fiinţa umană, ci de a-i reaminti că este deja degradată, George Orwell

Mai departe (în engleză), prezentarea „De ce facem ceea ce facem” la TED a lui Tony Robbins:

Anunțuri

Roata noroculuiRoata „NOROCULUI” se învârte şi se va tot învârti în lumea asta, indiferent de ceea ce „credem”, „învăţăm” sau „ne propovăduim” între noi, unii altora DESPRE „BINE”, „RĂU”, „MORALISM” sau „ETICĂ”…

Se pare că nimic nu ne poate ajuta să „înţelegem principiul norocului în viaţă” pentru că s-ar anula însuşi singurul sens intrinsec al lui… NECUNOAŞTEREA DESTINULUI, A VIITORULUI şi aşa trebuie să şi rămână, ca şi concept, pentru că în el se află „ascuns” tot MISTERUL VIEŢII

Dar, pe lângă noroc, în lume există DEJA FORMATĂ, dinaintea noastră, O PUTERNICĂ „ORDINE” sau „AŞEZARE” sau „NATURALEŢE” a LUCRURILOR, ceva mult mai mare decât noi, priviţi până la nivel individual. Şi cine suntem noi să ne împotrivim ordinii şi naturii aşezării lucrurilor?

DAR CE S-AR „PUTEA” ÎNTAMPLA DACĂ „AFLĂM” ADEVĂRUL, ordinea „mai mare decât noi” a lucrurilor?… ÎNAINTE DE ORICE MIŞCARE, ŞARPELE VA STA NEOBOSIT LA PÂNDĂ (vedeţi şi Raku)… (mai mult…)

Legea echilibrului

Legea echilibrului

De mai mult timp am incercat sa inteleg si sa practic teoria „manifestarii gandurilor”, dar de fiecare data simteam si intelegeam ca ceva lipseste, ca mai e ceva dincolo de „teoria” asta. Am inteles pana la urma ca universul/lumea in care traim e guvernata de niste legi superioare de la care nu ne putem abate oricat ne-am stradui. Cea mai puternica din aceste legi am inteles ca este „echilibrarea obligatorie” a celorlalte legi, energii si forte care sunt observabile si cu care „lucram” in viata noastra de zi cu zi.

Aceasta tendinta de echilibrare este doar observabila si se manifesta fara ca noi sa alegem si fara interventia noastra constienta. Dar pentru a putea „vedea” aceste legi superioare a trebuit sa trec prin idei şi supoziţii personale, sa inteleg care este sursa vietii asa cum a generat-o Dumnezeu si ce înseamnă să trăieşti în prezent pentru a le putea observa. Revenind, legea echilibrului este precum o balanta pe care (noi oamenii) o afectam, dezechilibrand-o cu voie sau fara voie. Imediat ce este „inlaturata” cauza dezechilibrului, balanta isi va restabili echilibrul fara nici o alta interventie din partea noastra, a oamenilor. Este in natura balantei sa stea in echilibru!

Dar ce legatura are asta cu gandurile si credintele noastre?

Intai de toate poate ar trebui sa intelegem ce sunt si care sunt diferentele intre gandurile, perceptiile si credintele noastre, atat vreme cat ele sunt „uneltele” pe care le folosim zi de zi.

Eu am stat locului si am observat ca gandurile sunt doar cuvinte, adica informatia care ne ajunge in constienta, indiferent de sursa ei (din subconstient si inconstient, din procesul de observare, din simtirile trupului, etc.). Apropos de trup, ce simtim reprezinta un feedback autentic din partea corpului. E o informatie pe care nu o putem schimba.

Apoi a venit randul perceptiilor, acestea reprezentand ceea ce intelegem din momentul observabil „acum”. Perceptiile sunt generate de mintea noastra ca urmare a unor comparatii cu tiparele personale pre-existente in noi. Cateodata ducem o „lupta” cu aceste perceptii, mai ales atunci cand nu regasim in noi tiparele cu care sa comparam ceea ce „observam” si pentru ca avem tendinta sa credem ca „trebuie sa facem o alegere” si sa includem perceptia intr-un tipar sau sa definim un tipar nou pentru ea.

Apoi urmeaza credintele care sunt generate de aceste alegeri daca am ales sa includem perceptia intr-un tipar pre-existent. In acest fel dam energie respectivei credinte, cu cat percepem tipare similare celor pre-existente in noi. Asta inteleg eu „acum” despre conceptul de credinta. Pentru ca e observabil oriunde in jurul meu!

Spre deosebire de ganduri, perceptiile si credintele sunt generate exclusiv de minte. Prin mecanismul liberului arbitru au ajuns sa devina credinte si, daca „avem perceptia” ca ne sunt defavorabile sau ne-benefice (predominant fricile), le putem schimba tot prin mecanismul liberului arbitru. Renuntand la tiparele pre-existente prin trairea in prezent, orice noua observare a realitatii nu va mai trece prin filtrul de comparare cu tiparele pre-existente, ci va deveni un nou tipar! Cum orice noua observare pune la dispozitia noastra o noua alegere, putem alege sa ne cream un tipar de perceptie bun, benefic, care ne place sau convine. PUTEM alege doar binele in toate!

Totusi, ce se manifesta pentru a putea fi observat?
Legea creatiei

Legea creatiei

Mi-am definit acum ceva vreme si „legea vietii, a manifestarii, a creatiei„, adica ceea ce genereaza „realitatea” din noi si din jurul nostru. Aceasta lege spune ca pentru a manifesta ceva observabil (in miscare) este nevoie de informatie (ce se vrea a fi manifestat) plus energie (puterea de a manifesta).

Si daca am inteles ca noi punem foarte multa energie zi de zi in credintele noastre, rezulta ca acestea (credintele) sunt sursa creatiei. Acest tip de manifestare poate fi de nezdruncinat si este de lunga durata tocmai datorita energiei care este primita de ele (zi de zi). Participa la acest proces si perceptiile de moment (cele pe care le schimbam ulterior), dar manifestarile sunt de mai scurta durata, desi uneori dureroase.

Ca orice alt lucru din universul nostru bipolar, si credinta (ca sursa a creatiei) este un mecanism care are doua valente/polaritati. Si, revenind la legea echilibrului, este evident ca tendinta vremurilor actuale este de a echilibra cele doua polaritati.

In felul nostru (stiut sau nestiut, legile carmice, etc.) asta facem cu totii acum,  participam la echilibru! Si eu mai cred ca, noi oamenii, facem asta de cand lumea! Si daca vrem neaparat ca totul sa fie perfect si in echilibru, intai trebuie sa ne echilibram pe noi insine. Dar daca totul ar fi in perfect echilibru, s-ar mai misca/manifesta ceva?

Universul e un balansoar

Universul e un balansoar

Doar imaginati-va un balansoar din parcurile de joaca pentru copii, acela cu doua extremitati si articulatie la mijloc. Daca am sta cu totii intr-un singur capat, nu s-ar mai misca. Cum le place prietenilor mei Bogdan si Loreley sa spuna, rolul nostru este sa „ne miscam liniar” dintr-o extremitate a balansoarului in alta pentru ca intregul balansoar sa poata „oscila”, adica trai! Dar pentru ca legea echilibrului ne este superioara, nu noi alegem cand si unde sa ne minscam de-a lungul balansoarului.

Concluzia mea e ca miscarea „oscilatorie” de la o polaritate la alta inseamna viata! Precum pulsatia inimii! Universul e un balansoar! Viata fiecaruia e un balansoar! Si, asa cum e observat(a) acum, participa oricum la echilibru!

Echilibru

Echilibru

Se pare că voi „transforma” din nou o revelaţie personală într-o formă logică, mentală, dar şi asta face parte din dinamică şi, în plus, aspectul ăsta al transformării nu are legătură cu altcineva, ci doar cu mine însumi, fiind un proces personal.

În articolul anterior am vorbit despre ce înseamnă să trăieşti în prezent şi legea dinamicii vieţii sau, pe scurt, ce înseamnă conştienţa sau viaţa conştientă (awareness-ul). Completez prin a spune că dinamica = energie + informaţie şi asta este ceea ce face ca un lucru (material sau nematerial) să îşi schimbe forma şi locul ocupat în spaţiu. Sau, aşa cum văd eu legea creaţiei, schimbarea (dinamica) înseamnă să creezi un lucru nou folosind energia (nouă sau stocată în cel vechi) ştiind (informaţia din conştienţă) în ce vrei să-l schimbi.

În zilele noastre, accentul este pus pe conceptul de conştienţă (awareness) deoarece actul de creaţie ne va aparţine autentic numai dacă în creaţie este utilizată informaţia conştientă (verbul a şti).

Dar în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă. Şi pentru că trebuie să fie o singură sursă, ce altă sursă decât Dumnezeu poate avea conştienţa noastră?

Sursa
Reţea de lumină

Sursa

Termenul „sursă” are mare legătură cu dinamica şi reprezintă „începutul” sau „ceea-cel-cea ce dă„. Dar aşa cum înţelegem dinamica, sursa există doar dacă noi, ca fiinţe conştiente, percepem timpul. Fără existenţa celei de-a patra dimensiuni (timpul), nu am putea să „vedem” dinamica, nici măcar sursa pentru că nu ar mai exista.

Momentan se ştie că energia doar există, nu se poate distruge, se poate doar stoca şi transfera. Din punct de vedere ştiinţific, nimeni nu conoaşte care este sursa primordială a energiei care este acum prezentă în tot universul. Doar există teorii gen Big Bang.

Faptul că energia se poate transfera implică faptul că ea curge, ceea ce implică şi existenţa unui element sursă (transmiţător, care dă) şi a unui element primitor (care primeşte).

Am spus mai devreme şi repet, în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă.

Şi pentru că presupunem că „totul a început într-un singur punct la începutul timpului”, conştienţa nu poate avea decât o singură sursă, pe Dumnezeu şi El e singurul capabil să fie această sursă!

Legea Datului şi Primitului

Legea datului şi primitului

Legea datului şi primitului

În actul nostru de creaţie (dinamica schimbărilor), fiinţa noastră are nevoie de energie pentru a putea crea. Energia o primim (sau ne-o luăm) din altă parte printr-o formă de transfer, ceea ce implică că suntem în rolul de primitor, iar altă entitate conştientă o „dă” şi este în rol de transmiţător. Dacă transferul de energie are ca sursă o entitate „inconştientă”, acest lucru se numeşte „furt de energie” sau „vampirism energetic” şi este recomandabil să evităm să ne aflăm în oricare din capetele acestui tip de transfer.

De aceea trebuie să ne creştem nivelul de conştienţă pentru a putea „vedea” astfel de transferuri şi pentru a le bloca. Pentru că putem face acest lucru prin mecanismul liberului arbitru. Deschiderea unui canal energetic pentru transfer este rezultatul unei alegeri.

Înainte de a vrea (dori, intenţiona) să schimbăm ceva, trebuie mai întâi să cerem voie sursei noastre de energie să deschidă canalul (să permită transferul). În felul ăsta evităm furtul de energie sau vampirismul, iar sursa va face o alegere conştientă.

Oricum, în perfecţiunea lui, Dumnezeu (sau universul) funcţionează având la bază o lege a echilibrului, a armoniei sau „a datului şi primitului”. Această lege spune că „ce vei da vei primi înapoi în egală măsură”. Există şi variaţiuni (religioase) pe această temă care spun că vei primi înzecit, Dumnezeu fiind sursa acestei multiplicări aparent ilogice. 

Unitatea de măsură a legii datului şi primitului este momentan necunoscută, dar nici nu cred că trebuie să o căutăm.Este irelevantă. Cred că trebuie doar să cunoaştem legea! Şi mai trebuie să ştim şi reversul medaliei: dacă alegem să NU dăm energie (sub orice formă) atunci când avem surplus şi ni se cere, ni se va întâmpla şi nouă; dacă luăm energie fără să cerem de la alte fiinţe (inconştiente), vom fi la rândul nostru furaţi, ş.a.m.d.

Piramida vieţii
Piramida vieţii

Piramida vieţii

În acelaşi context, aş vrea să vorbesc puţin (de bine) şi despre simbolul piramidei care pare a fi foarte controversat în zilele noastre. Eu cred că este un simbol benefic, dar este „asociat” şi cu „percepţii oculte”, probabil pe principiul „divide et impera„. În viziunea mea, piramida Îl reprezintă pe Dumnezeu în vârf (sursa), noi, fiinţele umane, fiind undeva sub Dumnezeu în structura ierarhică. Nu discut aici despre alte tipuri de entităţi din structura ierarhică piramidală. Sunt deja prea multe versiuni (arhangheli, îngeri, preoţi, etc) şi cu toţii par să aibă rolul de „intermediar” sau „broker” în relaţia fiinţei noastre cu Dumnezeu.

În lipsa unei comparaţii mai bune, menţionez că imaginea este similară structurii unei reţele MLM (Multi-Level Marketing). În vârf este „şeful”, iar sub sunt cei care, conform „planului”, „muncesc” atât pentru ei, cât şi pentru „patron”. Am pomenit la începutul paragrafului precedent despre posibilele percepţii „greşite” asupra structurii şi mai ales a vârfului piramidei, cel puţin când e vorba de structuri care transferă predominant energie materială. Există şabloane mult prea puternice care generează astfel de percepţii. Dar eu „văd” altfel decât ca „cel care câştigă cel mai mult” rolul celui din vârfului piramidei. Trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că fără acest „şef” sau „vârf al piramidei”, nu ar fi existat piramida, pentru că el a generat-o, din sursa proprie de energie (materială şi nematerială). Şi mai mult, nimeni nu obligă/forţează pe nimeni să se înroleze în astfel de structuri.

Iar când vine vorba de piramida vieţii care Îl are pe Dumnezeu în vârf, trebuie cel puţin să-I fim recunoscători pentru oportunitatea pe care ne-a oferit-o, chiar dacă suntem la baza piramidei. Trebuie şi putem să încetăm să comparăm orice structură piramidală în care există transferuri de energie ca fiind numai de ordine materială! Nu contează că aşa am fost învăţaţi. Ne putem schimba!

Oricum, tot ce am înţeles eu din structura ierarhică de subordonare lui Dumnezeu este că El este Sursa care ne-a dat viaţa (energie plus conştienţă), iar conform legii datului şi primitului, va trebui să i-o returnăm, să o ducem „acasă”. Dumnezeu a dat primul! Apoi am urmat noi, oamenii. Iar procesul datului şi primitului se repetă între noi, din ce în ce în ce mai repede aş putea spune…

Mai mult, trebuie să ducem „acasă” energia care ne-a creat aşa cum am primit-o, întreagă. Asta numesc eu INTEGRITATE! Iar misiunea noastră pe parcursul experimentării dinamicii şi a vieţii cu ajutorul acestei energii este să ne îmbogăţim conştienţa şi, în consecinţă, pe al lui Dumnezeu!

În concluzie, nici Dumnezeu şi nici noi nu câştigăm sau pierdem energie (materială sau nematerială), ci doar experimentăm împreună dinamica vieţii şi a conştienţei.

It’s just a ride! (Bill Hicks)