Posts Tagged ‘energie’

Echilibru

Echilibru

Se pare că voi „transforma” din nou o revelaţie personală într-o formă logică, mentală, dar şi asta face parte din dinamică şi, în plus, aspectul ăsta al transformării nu are legătură cu altcineva, ci doar cu mine însumi, fiind un proces personal.

În articolul anterior am vorbit despre ce înseamnă să trăieşti în prezent şi legea dinamicii vieţii sau, pe scurt, ce înseamnă conştienţa sau viaţa conştientă (awareness-ul). Completez prin a spune că dinamica = energie + informaţie şi asta este ceea ce face ca un lucru (material sau nematerial) să îşi schimbe forma şi locul ocupat în spaţiu. Sau, aşa cum văd eu legea creaţiei, schimbarea (dinamica) înseamnă să creezi un lucru nou folosind energia (nouă sau stocată în cel vechi) ştiind (informaţia din conştienţă) în ce vrei să-l schimbi.

În zilele noastre, accentul este pus pe conceptul de conştienţă (awareness) deoarece actul de creaţie ne va aparţine autentic numai dacă în creaţie este utilizată informaţia conştientă (verbul a şti).

Dar în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă. Şi pentru că trebuie să fie o singură sursă, ce altă sursă decât Dumnezeu poate avea conştienţa noastră?

Sursa
Reţea de lumină

Sursa

Termenul „sursă” are mare legătură cu dinamica şi reprezintă „începutul” sau „ceea-cel-cea ce dă„. Dar aşa cum înţelegem dinamica, sursa există doar dacă noi, ca fiinţe conştiente, percepem timpul. Fără existenţa celei de-a patra dimensiuni (timpul), nu am putea să „vedem” dinamica, nici măcar sursa pentru că nu ar mai exista.

Momentan se ştie că energia doar există, nu se poate distruge, se poate doar stoca şi transfera. Din punct de vedere ştiinţific, nimeni nu conoaşte care este sursa primordială a energiei care este acum prezentă în tot universul. Doar există teorii gen Big Bang.

Faptul că energia se poate transfera implică faptul că ea curge, ceea ce implică şi existenţa unui element sursă (transmiţător, care dă) şi a unui element primitor (care primeşte).

Am spus mai devreme şi repet, în dinamica vieţii, aşa cum orice lucru (sau concept) are un început (o sursă), aşa şi conştienţa noastră ca fiinţe umane trebuie să aibă un început, o sursă.

Şi pentru că presupunem că „totul a început într-un singur punct la începutul timpului”, conştienţa nu poate avea decât o singură sursă, pe Dumnezeu şi El e singurul capabil să fie această sursă!

Legea Datului şi Primitului

Legea datului şi primitului

Legea datului şi primitului

În actul nostru de creaţie (dinamica schimbărilor), fiinţa noastră are nevoie de energie pentru a putea crea. Energia o primim (sau ne-o luăm) din altă parte printr-o formă de transfer, ceea ce implică că suntem în rolul de primitor, iar altă entitate conştientă o „dă” şi este în rol de transmiţător. Dacă transferul de energie are ca sursă o entitate „inconştientă”, acest lucru se numeşte „furt de energie” sau „vampirism energetic” şi este recomandabil să evităm să ne aflăm în oricare din capetele acestui tip de transfer.

De aceea trebuie să ne creştem nivelul de conştienţă pentru a putea „vedea” astfel de transferuri şi pentru a le bloca. Pentru că putem face acest lucru prin mecanismul liberului arbitru. Deschiderea unui canal energetic pentru transfer este rezultatul unei alegeri.

Înainte de a vrea (dori, intenţiona) să schimbăm ceva, trebuie mai întâi să cerem voie sursei noastre de energie să deschidă canalul (să permită transferul). În felul ăsta evităm furtul de energie sau vampirismul, iar sursa va face o alegere conştientă.

Oricum, în perfecţiunea lui, Dumnezeu (sau universul) funcţionează având la bază o lege a echilibrului, a armoniei sau „a datului şi primitului”. Această lege spune că „ce vei da vei primi înapoi în egală măsură”. Există şi variaţiuni (religioase) pe această temă care spun că vei primi înzecit, Dumnezeu fiind sursa acestei multiplicări aparent ilogice. 

Unitatea de măsură a legii datului şi primitului este momentan necunoscută, dar nici nu cred că trebuie să o căutăm.Este irelevantă. Cred că trebuie doar să cunoaştem legea! Şi mai trebuie să ştim şi reversul medaliei: dacă alegem să NU dăm energie (sub orice formă) atunci când avem surplus şi ni se cere, ni se va întâmpla şi nouă; dacă luăm energie fără să cerem de la alte fiinţe (inconştiente), vom fi la rândul nostru furaţi, ş.a.m.d.

Piramida vieţii
Piramida vieţii

Piramida vieţii

În acelaşi context, aş vrea să vorbesc puţin (de bine) şi despre simbolul piramidei care pare a fi foarte controversat în zilele noastre. Eu cred că este un simbol benefic, dar este „asociat” şi cu „percepţii oculte”, probabil pe principiul „divide et impera„. În viziunea mea, piramida Îl reprezintă pe Dumnezeu în vârf (sursa), noi, fiinţele umane, fiind undeva sub Dumnezeu în structura ierarhică. Nu discut aici despre alte tipuri de entităţi din structura ierarhică piramidală. Sunt deja prea multe versiuni (arhangheli, îngeri, preoţi, etc) şi cu toţii par să aibă rolul de „intermediar” sau „broker” în relaţia fiinţei noastre cu Dumnezeu.

În lipsa unei comparaţii mai bune, menţionez că imaginea este similară structurii unei reţele MLM (Multi-Level Marketing). În vârf este „şeful”, iar sub sunt cei care, conform „planului”, „muncesc” atât pentru ei, cât şi pentru „patron”. Am pomenit la începutul paragrafului precedent despre posibilele percepţii „greşite” asupra structurii şi mai ales a vârfului piramidei, cel puţin când e vorba de structuri care transferă predominant energie materială. Există şabloane mult prea puternice care generează astfel de percepţii. Dar eu „văd” altfel decât ca „cel care câştigă cel mai mult” rolul celui din vârfului piramidei. Trebuie să fim corecţi şi să recunoaştem că fără acest „şef” sau „vârf al piramidei”, nu ar fi existat piramida, pentru că el a generat-o, din sursa proprie de energie (materială şi nematerială). Şi mai mult, nimeni nu obligă/forţează pe nimeni să se înroleze în astfel de structuri.

Iar când vine vorba de piramida vieţii care Îl are pe Dumnezeu în vârf, trebuie cel puţin să-I fim recunoscători pentru oportunitatea pe care ne-a oferit-o, chiar dacă suntem la baza piramidei. Trebuie şi putem să încetăm să comparăm orice structură piramidală în care există transferuri de energie ca fiind numai de ordine materială! Nu contează că aşa am fost învăţaţi. Ne putem schimba!

Oricum, tot ce am înţeles eu din structura ierarhică de subordonare lui Dumnezeu este că El este Sursa care ne-a dat viaţa (energie plus conştienţă), iar conform legii datului şi primitului, va trebui să i-o returnăm, să o ducem „acasă”. Dumnezeu a dat primul! Apoi am urmat noi, oamenii. Iar procesul datului şi primitului se repetă între noi, din ce în ce în ce mai repede aş putea spune…

Mai mult, trebuie să ducem „acasă” energia care ne-a creat aşa cum am primit-o, întreagă. Asta numesc eu INTEGRITATE! Iar misiunea noastră pe parcursul experimentării dinamicii şi a vieţii cu ajutorul acestei energii este să ne îmbogăţim conştienţa şi, în consecinţă, pe al lui Dumnezeu!

În concluzie, nici Dumnezeu şi nici noi nu câştigăm sau pierdem energie (materială sau nematerială), ci doar experimentăm împreună dinamica vieţii şi a conştienţei.

It’s just a ride! (Bill Hicks)

Aura energetică a corpului uman

Fie că ştim asta sau fie că nu, fiecare dintre noi avem o direcţie proprie pe care o putem urma fără drept de apel până la destinaţie. Unii oameni îi zic „destin”, eu îi zic direcţie şi ea rezidă în inconştientul nostru. Mai mult, se zice că „nu avem acces la ce reprezintă sau ce conţine, că e de natură spirituală şi e stabilită de Dumnezeu”. Eu aş zice că, în primul rând, avem posibilitatea de a ne-o descoperi observându-ne şi descoperindu-ne pe noi înşine, ce ne atrage, ce ne motivează şi către ce ne alocăm energia.

Oricum, din capul locului vreau să spun că nu îmi place să confirm catalogrea „generator de teorii” sau sau să fiu catalogat astfel de alţii. Toate „aşa-zisele teorii” sunt rezultate ale experimentării lor (punerii în practică) şi a observării efectelor în propria viaţă, nu doar a „filizofării” sau „gândirismului”. În acest articol voi vorbi despre direcţia proprie, resursele proprii, energie, timp şi propria lege a vieţii şi a creaţiei.

Noi, ca fiinţe umane, ne definim viaţa ca fiind o înşiruire de activităţi personale (interne) sau evenimente (externe), adică o continuă dinamică. Momentan „ştim” că această dinamică se opreşte în momentul morţii. Cel puţin asta observăm la alte fiinţe vii, plante şi/sau animale, acestea devenind inerte, „fără viaţă”. Simplificând teoria, putem face o scurtă definiţie: viaţă = dinamică. O altă definiţie simplă, acum din domeniul ştiinţific, spune că energia = capacitatea de a efectua lucru mecanic, adică dinamică, în sensul că energia este ceea ce face ca un lucru să îşi schimbe forma şi/sau locul ocupat în spaţiu-timp. Tot ce mai „trebuie” pe lângă energie este ceea ce numim „informaţie”, adică „ce în ce sau din ce se transformă” sau „ce până unde-când îşi va schimba locul ocupat în spaţiu-timp„. A nu se confunda termenul „energie” cu termenul „informaţie” pentru că ele lucrează doar împreună (colaborează)  şi nicidoată nu îşi au vreun rost una fără alta. Ca şi analogie, luaţi un DVD cu un film. El, static, reprezintă doar informaţie. Odată introdus într-un player, aceea informaţie în colaborare cu energia (electrică) va genera dinamică pe ecran (electronii şi fotonii îşi schimbă forma şi locul). E simplu? E ceea ce numesc eu „Legea vieţii, a dinamicii, a creaţiei, a mainfestărilor…

Legea vieţii: Informaţie + Energie = Viaţă

Revenind la subiectul principal, când zic că „ne alocăm energia” mă refer efectiv la resursele proprii (energia) alocate activităţilor personale pe care alegem (informaţia) să le facem, prin asta contribuind la dinamică, la viaţă. Fie că filozofăm, gândim sau analizăm (activităţi ale minţii), fie că facem sport sau muncim fizic (activităţi ale trupului), fie că medităm sau ne concentrăm pe ceea ce simţim (activităţi ale spiritului), toate aceste activităţi au nevoie de energie pentru a manifesta un rezultat, o schimbare. Doar că energiile pentru fiecare din aceste tipuri de activităţi sunt oarecum diferite, nu intru aici în detalii.

Energie = Resurse

Prima percepţie pe care o avem este cea a dinamicii din noi şi din jurul nostru, percepţia vieţii. Cea din interiorul nostru se numeşte „conştienţă de sine” (self awareness), iar cea din exteriorul nostru se numeşte simplu „conştienţă” (awareness). A doua percepţie este cea asupra timpului. Fără existenţa percepţiei timpului nu ar exista prima percepţie asupra vieţii deoarece încă nu ştim” dacă dinamica poate exista fără factorul de timp. Doar această simplă afirmaţie se poate demonstra că timpul nu este o resursă (un tip de energie), ci este altceva, contrar multor păreri care afirmă mai mult sau mai puţin vehement că timpul este o resursă.

Timpul NU este o resursă! Este doar o percepţie!
ADN uman

Ce este o percepţie? Este o informaţie, un nivel de înţelegere sau interpretare cognitiv a observării dinamicii (interioare sau exterioare). Percepţiile sunt informaţiile pe care le „înregistrăm în noi” şi pe care „le avem cu noi” în orice moment şi le „combinăm” cu resursele proprii (energia) în orice activitate, act de creaţie sau manifestare alegem să întreprindem.

Cum „înregistrăm” informaţiile generate de percepţii?

La începutul vieţii noastre (la concepere şi în timpul vieţii intrauterine) se pare că „primim” deja un prim set de informaţii de la părinţii şi strămoşii noştri prin mecanismele genelor, ADN-ului şi al „câmpurilor morfogenetice (cercetările ştiinţifice încep să confirme teoria ADN-ului ca fiind capabil de stocare a informaţiilor şi având funcţionalităţi de emiţător şi receptor de informaţii).

Restul informaţiilor pe care le „adunăm” sunt de fapt generate de noi înşine pe parcursul vieţii noastre ca urmare a navigării în oceanul de dinamică care ne înconjoară şi a „asocierii” evenimentelor sau schimbărilor pe care le observăm cu o informaţie relevantă proprie (înţelegere cognitivă). În opinia mea, cu cât depunem mai mult efort cognitiv să adunăm mai multe asocieri (informaţii relevante) despre diverse „subiecte” care ne intră în vizor (schimbările din dinamică pe care le observăm), cu atât ne creştem „nivelul de înţelegere”.

Cheia „teoriei” trăitului în prezent

Timpul nu este o resursă (formă de energie), ci o informaţie suplimentară (referinţă sau index) la percepţiile pe care le generăm sau le avem (în timp real, atunci când „lucrurile se întâmplă” sau ulterior, ca rezultat al „analizării lucrurilor”). Aşa ne construim informaţiile „relevante” pe care le „înregistrăm”, ca într-o bază de date. Asemeni unei baze de date din lumea IT, dacă nu e relaţională (nu are nici un index), atunci e inutilă.

Aşa că, fie că vrem sau nu vrem, avem la purtător un „server de baze de date” şi mai avem la dispoziţie şi un index pentru a structura şi genera relevanţa informaţiilor stocate, acesta fiind timpul. Utilitatea acestui „server” este să ne „livreze” ori de câte ori „solicităm” informaţii pentru actul de creaţie, conform legii vieţii, a dinamicii. Din nou, asemeni unei baze de date din lumea tehnologiei informaţiei, o „livrare de informaţii” este precedată de o „cerere”.

Aici e cheia! „Cererea” este de fapt o alegere a noastră de a interoga serverul şi de a ne folosi apoi în actul de creaţie de informaţia „livrată”. Poate nu realizăm cu toţii acest fapt, dar alegerea (mecanismul liberului arbitru) este singurul lucru care ne aparţine în totalitate şi este permis de legile universului.

Dar STOP!

Toate informaţiile stocate în „server” sunt vechi! Chiar dacă putem alege să le mai folosim, ne putem gândi de două ori înainte de a face asta (înainte de a lua o decizie). Cu toţii ştim că în zilele noastre (momentul prezent) lucrurile, condiţiile şi mediul înconjurător se schimbă cu repeziciune (aş putea spune chiar „accelerarea accelerării”), ceea ce înseamnă că timpul nu mai are relevanţa pe care obişnuiam să credem că o avea. Iar dacă resursele de care dispunem în actele noastre de creaţie sunt diverse forme de energie (hrană biologică, lumină, electricitate, etc), iar timpul nu este un astfel de resursă ci o informaţie, rezultă că  avem posibilitatea de a alege sursa informaţiilor pe care le utilizăm în actele noastre de creaţie.

„Sursa” informaţiilor poate fi trecutul (adică „serverul propriu”), poate fi prezentul care abundă în informaţii (pe care trebuie „doar” să avem cu ce să le vedem”) sau poate fi viitorul (aici intervine domeniul viselor şi imaginaţiei, acesta nefiind subiectul articolului meu).

Posibil ca şi avertisment al zilelor noastre, cine, în aceste condiţii, continuă să „interogheze serverul propriu”, e ca şi cum alege să deţină şi să conducă mereu aceeaşi maşină. După cum ştim, maşinile se mai şi strică, se învechesc şi necesită din ce în ce mai reparaţii, toate cu costuri aferente. Cred că numai „nostalgicilor” şi „colecţionarilor” le plac cu adevărat lucrurile vechi sau „vintage”. Acest lucru este valabil şi la nivelul informaţiilor. Cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai nefolositoare.

În concluzie,

ca să ne adaptăm şi să facem faţă acestor schimbări, avem nevoie de informaţii relevante,
cel puţin din prezent şi asta nu se poate face decât cu „ochii larg deschişi” şi cu „mintea deschisă”,
adică ceea ce numesc eu „trăitul în prezent” !

Mai mult decât atât, ca şi o lege imuabilă, trebuie să fim conştienţi de
importanţa, calitatea şi relevanţa informaţiilor în actul de creaţie (în legea vieţii, a dinamicii),
asta pe lângă necesitatea vitală a unei surse de energie!

Până la proba contrarie, pot adăuga că viaţa şi dinamica se întâmplă doar în momentul prezent,
şi doar atunci când e observată de cineva, de o fiinţă vie conştientă (cu awareness).

– asta spune şi demonstrează şi fizica cuantică –

Iar dacă aţi ajuns până aici vă mulţumesc şi voi aştepta comentarii.

Mai jos sunt câteva idei şi supoziţii/teorii pe care le-am avut acum ceva timp. Nu le-am preluat din altă parte, ci sunt ale mele, autentice. Mai mult, cred că ordinea în care le prezint reprezintă o ordine corectă, poate chiar naturală. Părerea mea!

Simbolul yin-yangDupă câte am citit, văzut şi auzit, am ajuns să fiu întru-totul de acord cu teoria împărţirii realitaţii în două părţi (bipolaritate, dipol). În gândirea orientală, simbolul YinYang demonstrează această înţelegere completă şi exactă a fiinţelor umane şi a lumii din jurul nostru. Este o poziţie filozofică şi metafizică care rezumă esenţa vieţii şi a universului şi a fost consacrată în I Ching, clasicul fondator al civilizaţiei chineze. Deşi mulţi oameni au înţeles întotdeauna aceste polarităţi, mulţi nu au reuşit să aprecieze în mod adecvat importanţa centrală a naturii bipolare. Voi reveni cu demonstraţii concise a principiului de polaritate, în realitate metafizică, în univers, în fiinţele umane şi în natură. Există o listă extinsă de nenumărate polarităţi  care pot fi găsite în toate formele de viaţă. (mai mult…)