Posts Tagged ‘manifestare’

Legea echilibrului

Legea echilibrului

De mai mult timp am incercat sa inteleg si sa practic teoria „manifestarii gandurilor”, dar de fiecare data simteam si intelegeam ca ceva lipseste, ca mai e ceva dincolo de „teoria” asta. Am inteles pana la urma ca universul/lumea in care traim e guvernata de niste legi superioare de la care nu ne putem abate oricat ne-am stradui. Cea mai puternica din aceste legi am inteles ca este „echilibrarea obligatorie” a celorlalte legi, energii si forte care sunt observabile si cu care „lucram” in viata noastra de zi cu zi.

Aceasta tendinta de echilibrare este doar observabila si se manifesta fara ca noi sa alegem si fara interventia noastra constienta. Dar pentru a putea „vedea” aceste legi superioare a trebuit sa trec prin idei şi supoziţii personale, sa inteleg care este sursa vietii asa cum a generat-o Dumnezeu si ce înseamnă să trăieşti în prezent pentru a le putea observa. Revenind, legea echilibrului este precum o balanta pe care (noi oamenii) o afectam, dezechilibrand-o cu voie sau fara voie. Imediat ce este „inlaturata” cauza dezechilibrului, balanta isi va restabili echilibrul fara nici o alta interventie din partea noastra, a oamenilor. Este in natura balantei sa stea in echilibru!

Dar ce legatura are asta cu gandurile si credintele noastre?

Intai de toate poate ar trebui sa intelegem ce sunt si care sunt diferentele intre gandurile, perceptiile si credintele noastre, atat vreme cat ele sunt „uneltele” pe care le folosim zi de zi.

Eu am stat locului si am observat ca gandurile sunt doar cuvinte, adica informatia care ne ajunge in constienta, indiferent de sursa ei (din subconstient si inconstient, din procesul de observare, din simtirile trupului, etc.). Apropos de trup, ce simtim reprezinta un feedback autentic din partea corpului. E o informatie pe care nu o putem schimba.

Apoi a venit randul perceptiilor, acestea reprezentand ceea ce intelegem din momentul observabil „acum”. Perceptiile sunt generate de mintea noastra ca urmare a unor comparatii cu tiparele personale pre-existente in noi. Cateodata ducem o „lupta” cu aceste perceptii, mai ales atunci cand nu regasim in noi tiparele cu care sa comparam ceea ce „observam” si pentru ca avem tendinta sa credem ca „trebuie sa facem o alegere” si sa includem perceptia intr-un tipar sau sa definim un tipar nou pentru ea.

Apoi urmeaza credintele care sunt generate de aceste alegeri daca am ales sa includem perceptia intr-un tipar pre-existent. In acest fel dam energie respectivei credinte, cu cat percepem tipare similare celor pre-existente in noi. Asta inteleg eu „acum” despre conceptul de credinta. Pentru ca e observabil oriunde in jurul meu!

Spre deosebire de ganduri, perceptiile si credintele sunt generate exclusiv de minte. Prin mecanismul liberului arbitru au ajuns sa devina credinte si, daca „avem perceptia” ca ne sunt defavorabile sau ne-benefice (predominant fricile), le putem schimba tot prin mecanismul liberului arbitru. Renuntand la tiparele pre-existente prin trairea in prezent, orice noua observare a realitatii nu va mai trece prin filtrul de comparare cu tiparele pre-existente, ci va deveni un nou tipar! Cum orice noua observare pune la dispozitia noastra o noua alegere, putem alege sa ne cream un tipar de perceptie bun, benefic, care ne place sau convine. PUTEM alege doar binele in toate!

Totusi, ce se manifesta pentru a putea fi observat?
Legea creatiei

Legea creatiei

Mi-am definit acum ceva vreme si „legea vietii, a manifestarii, a creatiei„, adica ceea ce genereaza „realitatea” din noi si din jurul nostru. Aceasta lege spune ca pentru a manifesta ceva observabil (in miscare) este nevoie de informatie (ce se vrea a fi manifestat) plus energie (puterea de a manifesta).

Si daca am inteles ca noi punem foarte multa energie zi de zi in credintele noastre, rezulta ca acestea (credintele) sunt sursa creatiei. Acest tip de manifestare poate fi de nezdruncinat si este de lunga durata tocmai datorita energiei care este primita de ele (zi de zi). Participa la acest proces si perceptiile de moment (cele pe care le schimbam ulterior), dar manifestarile sunt de mai scurta durata, desi uneori dureroase.

Ca orice alt lucru din universul nostru bipolar, si credinta (ca sursa a creatiei) este un mecanism care are doua valente/polaritati. Si, revenind la legea echilibrului, este evident ca tendinta vremurilor actuale este de a echilibra cele doua polaritati.

In felul nostru (stiut sau nestiut, legile carmice, etc.) asta facem cu totii acum,  participam la echilibru! Si eu mai cred ca, noi oamenii, facem asta de cand lumea! Si daca vrem neaparat ca totul sa fie perfect si in echilibru, intai trebuie sa ne echilibram pe noi insine. Dar daca totul ar fi in perfect echilibru, s-ar mai misca/manifesta ceva?

Universul e un balansoar

Universul e un balansoar

Doar imaginati-va un balansoar din parcurile de joaca pentru copii, acela cu doua extremitati si articulatie la mijloc. Daca am sta cu totii intr-un singur capat, nu s-ar mai misca. Cum le place prietenilor mei Bogdan si Loreley sa spuna, rolul nostru este sa „ne miscam liniar” dintr-o extremitate a balansoarului in alta pentru ca intregul balansoar sa poata „oscila”, adica trai! Dar pentru ca legea echilibrului ne este superioara, nu noi alegem cand si unde sa ne minscam de-a lungul balansoarului.

Concluzia mea e ca miscarea „oscilatorie” de la o polaritate la alta inseamna viata! Precum pulsatia inimii! Universul e un balansoar! Viata fiecaruia e un balansoar! Si, asa cum e observat(a) acum, participa oricum la echilibru!

INTEGRITATE

De ce?

Pentru că INTEGRITATEA = TU CEL ADEVĂRAT şi îţi poate (re)genera atitudinea pe care o AI asupra vieţii tale şi, ca efect final, însăşi MANIFESTAREA VIAŢII TALE. Atitudinea există în permanenţă cu NOI, orice am fi, oriunde ne-am afla şi orice am face. Atitudinea TA este aceea forţă din interior care va genera în oglindă şi restul UNIVERSULUI TĂU.

Dacă integritatea nu ar fi permanentă, ci ar fi un lucru, o „chestie” temporară sau doar o percepţie de moment, atitudinea, manifestarea vieţii şi a actului de creaţie în ansamblul lor nu ar mai avea cum să fie 100% proprii şi autentice ALE TALE, ci ale altcuiva şi de aici intrebarea … ALE CUI? Suntem creatori autentici sau doar „mimăm” acest lucru?

Actualizare 2012: Personal, am început (conştient) acest demers în 2009-2010 pot spune că l-am desăvârşit abia acum în 2012. Şi dacă valorizez ceva foarte mult în acest demers este acela că am înţeles că a fi INTEGRU mai înseamnă să fi şi IMPECABIL. Asta m-a ajutat foarte mult să-mi permit manifestarea viaţii din plin fără reproşuri/acuze făcute mie însumi sau celorlalţi.

IMPECABILITATEA funcţionează similar cu IERTAREA, dar cu amendamentul că nu este iertare, ci se elimină complet nevoia conceptului de iertare atât la adresa ta cât şi a celorlalţi. Impecabilitatea, spre deosebire de IERTARE, este INSTANTANEE, adică funcţioneaza ACUM, în TIMP REAL, nu se raportează la amintirile/memoriile, percepţiile şi credinţele „stocate” în (sub/in)conştientul nostru!

Ţin pe această cale să le MULŢUMESC celor care m-au inspirat/îndrumat (fără voia lor): don Miguel Ruiz împreună cu fiul său, don Jose Ruiz, OAMENI care mi-au oferit o conştienţă nouă foarte puternică şi care poate ajuta pe oricine să-şi transforme viaţa într-un rai personal. Am scris aici despre CELE PATRU ACORDURI CU SINELE şi despre AL CINCILEA ACORD, aparent concepte simple, dar deosebit de puternice, precum ESENŢELE!

În concluzie, a fi cu adevărat INTEGRU înseamnă să te manifeşti impecabil atât cu tine însuţi cât şi cu ceilalţi, dar acceptând că nimeni nu e obligat să observe sau să te valideze!

Notă: Personal, nu folosesc termenul „Legământ” (LEGĂMÂNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. 2. Învoială, convenție, sursa) ca în traducerile în Română a cărţilor lui Miguel Ruiz, ci termenul „Acord cu sinele” (ACÓRD, acorduri, s. n. 1. Înțelegere, consimțământ la ceva. Expr. A fi de acord să… = a se învoi (la ceva); a aproba. A fi de acord (cu cineva) = a avea aceeași părere (cu cineva). A cădea de acord = a ajunge la o înțelegere deplină (cu cineva), sursa), în principal deoarece însuşi Miguel Ruiz foloseşte în engleză termenul „Agreement” (s acord n; înţelegere f; convenţie f; to reach an agreement a ajunge la o înţelegere, sursa). Ţin foarte mult la asta deoarece spre deosebire de legământ/promisiune care produce efecte abia în viitor, acordul produce efecte imediate, acum!

(mai mult…)