Posts Tagged ‘realitate’

Roata noroculuiRoata „NOROCULUI” se învârte şi se va tot învârti în lumea asta, indiferent de ceea ce „credem”, „învăţăm” sau „ne propovăduim” între noi, unii altora DESPRE „BINE”, „RĂU”, „MORALISM” sau „ETICĂ”…

Se pare că nimic nu ne poate ajuta să „înţelegem principiul norocului în viaţă” pentru că s-ar anula însuşi singurul sens intrinsec al lui… NECUNOAŞTEREA DESTINULUI, A VIITORULUI şi aşa trebuie să şi rămână, ca şi concept, pentru că în el se află „ascuns” tot MISTERUL VIEŢII

Dar, pe lângă noroc, în lume există DEJA FORMATĂ, dinaintea noastră, O PUTERNICĂ „ORDINE” sau „AŞEZARE” sau „NATURALEŢE” a LUCRURILOR, ceva mult mai mare decât noi, priviţi până la nivel individual. Şi cine suntem noi să ne împotrivim ordinii şi naturii aşezării lucrurilor?

DAR CE S-AR „PUTEA” ÎNTAMPLA DACĂ „AFLĂM” ADEVĂRUL, ordinea „mai mare decât noi” a lucrurilor?… ÎNAINTE DE ORICE MIŞCARE, ŞARPELE VA STA NEOBOSIT LA PÂNDĂ (vedeţi şi Raku)… (mai mult…)

Legea echilibrului

Legea echilibrului

De mai mult timp am incercat sa inteleg si sa practic teoria „manifestarii gandurilor”, dar de fiecare data simteam si intelegeam ca ceva lipseste, ca mai e ceva dincolo de „teoria” asta. Am inteles pana la urma ca universul/lumea in care traim e guvernata de niste legi superioare de la care nu ne putem abate oricat ne-am stradui. Cea mai puternica din aceste legi am inteles ca este „echilibrarea obligatorie” a celorlalte legi, energii si forte care sunt observabile si cu care „lucram” in viata noastra de zi cu zi.

Aceasta tendinta de echilibrare este doar observabila si se manifesta fara ca noi sa alegem si fara interventia noastra constienta. Dar pentru a putea „vedea” aceste legi superioare a trebuit sa trec prin idei şi supoziţii personale, sa inteleg care este sursa vietii asa cum a generat-o Dumnezeu si ce înseamnă să trăieşti în prezent pentru a le putea observa. Revenind, legea echilibrului este precum o balanta pe care (noi oamenii) o afectam, dezechilibrand-o cu voie sau fara voie. Imediat ce este „inlaturata” cauza dezechilibrului, balanta isi va restabili echilibrul fara nici o alta interventie din partea noastra, a oamenilor. Este in natura balantei sa stea in echilibru!

Dar ce legatura are asta cu gandurile si credintele noastre?

Intai de toate poate ar trebui sa intelegem ce sunt si care sunt diferentele intre gandurile, perceptiile si credintele noastre, atat vreme cat ele sunt „uneltele” pe care le folosim zi de zi.

Eu am stat locului si am observat ca gandurile sunt doar cuvinte, adica informatia care ne ajunge in constienta, indiferent de sursa ei (din subconstient si inconstient, din procesul de observare, din simtirile trupului, etc.). Apropos de trup, ce simtim reprezinta un feedback autentic din partea corpului. E o informatie pe care nu o putem schimba.

Apoi a venit randul perceptiilor, acestea reprezentand ceea ce intelegem din momentul observabil „acum”. Perceptiile sunt generate de mintea noastra ca urmare a unor comparatii cu tiparele personale pre-existente in noi. Cateodata ducem o „lupta” cu aceste perceptii, mai ales atunci cand nu regasim in noi tiparele cu care sa comparam ceea ce „observam” si pentru ca avem tendinta sa credem ca „trebuie sa facem o alegere” si sa includem perceptia intr-un tipar sau sa definim un tipar nou pentru ea.

Apoi urmeaza credintele care sunt generate de aceste alegeri daca am ales sa includem perceptia intr-un tipar pre-existent. In acest fel dam energie respectivei credinte, cu cat percepem tipare similare celor pre-existente in noi. Asta inteleg eu „acum” despre conceptul de credinta. Pentru ca e observabil oriunde in jurul meu!

Spre deosebire de ganduri, perceptiile si credintele sunt generate exclusiv de minte. Prin mecanismul liberului arbitru au ajuns sa devina credinte si, daca „avem perceptia” ca ne sunt defavorabile sau ne-benefice (predominant fricile), le putem schimba tot prin mecanismul liberului arbitru. Renuntand la tiparele pre-existente prin trairea in prezent, orice noua observare a realitatii nu va mai trece prin filtrul de comparare cu tiparele pre-existente, ci va deveni un nou tipar! Cum orice noua observare pune la dispozitia noastra o noua alegere, putem alege sa ne cream un tipar de perceptie bun, benefic, care ne place sau convine. PUTEM alege doar binele in toate!

Totusi, ce se manifesta pentru a putea fi observat?
Legea creatiei

Legea creatiei

Mi-am definit acum ceva vreme si „legea vietii, a manifestarii, a creatiei„, adica ceea ce genereaza „realitatea” din noi si din jurul nostru. Aceasta lege spune ca pentru a manifesta ceva observabil (in miscare) este nevoie de informatie (ce se vrea a fi manifestat) plus energie (puterea de a manifesta).

Si daca am inteles ca noi punem foarte multa energie zi de zi in credintele noastre, rezulta ca acestea (credintele) sunt sursa creatiei. Acest tip de manifestare poate fi de nezdruncinat si este de lunga durata tocmai datorita energiei care este primita de ele (zi de zi). Participa la acest proces si perceptiile de moment (cele pe care le schimbam ulterior), dar manifestarile sunt de mai scurta durata, desi uneori dureroase.

Ca orice alt lucru din universul nostru bipolar, si credinta (ca sursa a creatiei) este un mecanism care are doua valente/polaritati. Si, revenind la legea echilibrului, este evident ca tendinta vremurilor actuale este de a echilibra cele doua polaritati.

In felul nostru (stiut sau nestiut, legile carmice, etc.) asta facem cu totii acum,  participam la echilibru! Si eu mai cred ca, noi oamenii, facem asta de cand lumea! Si daca vrem neaparat ca totul sa fie perfect si in echilibru, intai trebuie sa ne echilibram pe noi insine. Dar daca totul ar fi in perfect echilibru, s-ar mai misca/manifesta ceva?

Universul e un balansoar

Universul e un balansoar

Doar imaginati-va un balansoar din parcurile de joaca pentru copii, acela cu doua extremitati si articulatie la mijloc. Daca am sta cu totii intr-un singur capat, nu s-ar mai misca. Cum le place prietenilor mei Bogdan si Loreley sa spuna, rolul nostru este sa „ne miscam liniar” dintr-o extremitate a balansoarului in alta pentru ca intregul balansoar sa poata „oscila”, adica trai! Dar pentru ca legea echilibrului ne este superioara, nu noi alegem cand si unde sa ne minscam de-a lungul balansoarului.

Concluzia mea e ca miscarea „oscilatorie” de la o polaritate la alta inseamna viata! Precum pulsatia inimii! Universul e un balansoar! Viata fiecaruia e un balansoar! Si, asa cum e observat(a) acum, participa oricum la echilibru!