Posts Tagged ‘viitor’

„Funcţia unii copil este de a-şi trăi propria viaţă şi nu viaţa pe care nişte părinţi stresaţi cred că ar trebui s-o trăiască. În mod evident, o şcoală care obligă copii activi să stea nemişcaţi într-o bancă, studiind, în majoritate, subiecte inutile, este o şcoală proastă. Este o şcoală bună numai pentru cei care cred într-o asemenea şcoală, pentru acei cetăţeni lipsiţi de creativitate care doresc numai copii docili, fără imaginaţie, care să se potrivească unei civilizaţii al cărei standard de succes este reprezentat numai de bani.” Alexander Sutherland Neill (1883-1973)

New Future Media a lansat în data de 2 martie 2012, acest documentar, Education for a Sustainable Future, în regia fraţilor Tom şi David Hallatt, revelând lipsa de viitor social a practicilor din învăţământul actual, analizând critic tot ceea ce ar putea fi considerat relevant într-un nou sistem educaţional, care ar putea elibera întreg potenţialul uman, detaliind, simultan, metode educaţionale specifice, provenind dintr-o gamă vastă de surse, ce par să cultive aptitudini sociale, tehnici de dezvoltare a gândirii critice şi o mare diversitate de practici de consolidare a unui viitor pozitiv, care, trebuie să recunoaştem, ar trebui să fie componentele esenţiale ale oricărei societăţi avansate, ce se doreşte a fi şi durabilă.

(mai mult…)

Aura energetică a corpului uman

Fie că ştim asta sau fie că nu, fiecare dintre noi avem o direcţie proprie pe care o putem urma fără drept de apel până la destinaţie. Unii oameni îi zic „destin”, eu îi zic direcţie şi ea rezidă în inconştientul nostru. Mai mult, se zice că „nu avem acces la ce reprezintă sau ce conţine, că e de natură spirituală şi e stabilită de Dumnezeu”. Eu aş zice că, în primul rând, avem posibilitatea de a ne-o descoperi observându-ne şi descoperindu-ne pe noi înşine, ce ne atrage, ce ne motivează şi către ce ne alocăm energia.

Oricum, din capul locului vreau să spun că nu îmi place să confirm catalogrea „generator de teorii” sau sau să fiu catalogat astfel de alţii. Toate „aşa-zisele teorii” sunt rezultate ale experimentării lor (punerii în practică) şi a observării efectelor în propria viaţă, nu doar a „filizofării” sau „gândirismului”. În acest articol voi vorbi despre direcţia proprie, resursele proprii, energie, timp şi propria lege a vieţii şi a creaţiei.

Noi, ca fiinţe umane, ne definim viaţa ca fiind o înşiruire de activităţi personale (interne) sau evenimente (externe), adică o continuă dinamică. Momentan „ştim” că această dinamică se opreşte în momentul morţii. Cel puţin asta observăm la alte fiinţe vii, plante şi/sau animale, acestea devenind inerte, „fără viaţă”. Simplificând teoria, putem face o scurtă definiţie: viaţă = dinamică. O altă definiţie simplă, acum din domeniul ştiinţific, spune că energia = capacitatea de a efectua lucru mecanic, adică dinamică, în sensul că energia este ceea ce face ca un lucru să îşi schimbe forma şi/sau locul ocupat în spaţiu-timp. Tot ce mai „trebuie” pe lângă energie este ceea ce numim „informaţie”, adică „ce în ce sau din ce se transformă” sau „ce până unde-când îşi va schimba locul ocupat în spaţiu-timp„. A nu se confunda termenul „energie” cu termenul „informaţie” pentru că ele lucrează doar împreună (colaborează)  şi nicidoată nu îşi au vreun rost una fără alta. Ca şi analogie, luaţi un DVD cu un film. El, static, reprezintă doar informaţie. Odată introdus într-un player, aceea informaţie în colaborare cu energia (electrică) va genera dinamică pe ecran (electronii şi fotonii îşi schimbă forma şi locul). E simplu? E ceea ce numesc eu „Legea vieţii, a dinamicii, a creaţiei, a mainfestărilor…

Legea vieţii: Informaţie + Energie = Viaţă

Revenind la subiectul principal, când zic că „ne alocăm energia” mă refer efectiv la resursele proprii (energia) alocate activităţilor personale pe care alegem (informaţia) să le facem, prin asta contribuind la dinamică, la viaţă. Fie că filozofăm, gândim sau analizăm (activităţi ale minţii), fie că facem sport sau muncim fizic (activităţi ale trupului), fie că medităm sau ne concentrăm pe ceea ce simţim (activităţi ale spiritului), toate aceste activităţi au nevoie de energie pentru a manifesta un rezultat, o schimbare. Doar că energiile pentru fiecare din aceste tipuri de activităţi sunt oarecum diferite, nu intru aici în detalii.

Energie = Resurse

Prima percepţie pe care o avem este cea a dinamicii din noi şi din jurul nostru, percepţia vieţii. Cea din interiorul nostru se numeşte „conştienţă de sine” (self awareness), iar cea din exteriorul nostru se numeşte simplu „conştienţă” (awareness). A doua percepţie este cea asupra timpului. Fără existenţa percepţiei timpului nu ar exista prima percepţie asupra vieţii deoarece încă nu ştim” dacă dinamica poate exista fără factorul de timp. Doar această simplă afirmaţie se poate demonstra că timpul nu este o resursă (un tip de energie), ci este altceva, contrar multor păreri care afirmă mai mult sau mai puţin vehement că timpul este o resursă.

Timpul NU este o resursă! Este doar o percepţie!
ADN uman

Ce este o percepţie? Este o informaţie, un nivel de înţelegere sau interpretare cognitiv a observării dinamicii (interioare sau exterioare). Percepţiile sunt informaţiile pe care le „înregistrăm în noi” şi pe care „le avem cu noi” în orice moment şi le „combinăm” cu resursele proprii (energia) în orice activitate, act de creaţie sau manifestare alegem să întreprindem.

Cum „înregistrăm” informaţiile generate de percepţii?

La începutul vieţii noastre (la concepere şi în timpul vieţii intrauterine) se pare că „primim” deja un prim set de informaţii de la părinţii şi strămoşii noştri prin mecanismele genelor, ADN-ului şi al „câmpurilor morfogenetice (cercetările ştiinţifice încep să confirme teoria ADN-ului ca fiind capabil de stocare a informaţiilor şi având funcţionalităţi de emiţător şi receptor de informaţii).

Restul informaţiilor pe care le „adunăm” sunt de fapt generate de noi înşine pe parcursul vieţii noastre ca urmare a navigării în oceanul de dinamică care ne înconjoară şi a „asocierii” evenimentelor sau schimbărilor pe care le observăm cu o informaţie relevantă proprie (înţelegere cognitivă). În opinia mea, cu cât depunem mai mult efort cognitiv să adunăm mai multe asocieri (informaţii relevante) despre diverse „subiecte” care ne intră în vizor (schimbările din dinamică pe care le observăm), cu atât ne creştem „nivelul de înţelegere”.

Cheia „teoriei” trăitului în prezent

Timpul nu este o resursă (formă de energie), ci o informaţie suplimentară (referinţă sau index) la percepţiile pe care le generăm sau le avem (în timp real, atunci când „lucrurile se întâmplă” sau ulterior, ca rezultat al „analizării lucrurilor”). Aşa ne construim informaţiile „relevante” pe care le „înregistrăm”, ca într-o bază de date. Asemeni unei baze de date din lumea IT, dacă nu e relaţională (nu are nici un index), atunci e inutilă.

Aşa că, fie că vrem sau nu vrem, avem la purtător un „server de baze de date” şi mai avem la dispoziţie şi un index pentru a structura şi genera relevanţa informaţiilor stocate, acesta fiind timpul. Utilitatea acestui „server” este să ne „livreze” ori de câte ori „solicităm” informaţii pentru actul de creaţie, conform legii vieţii, a dinamicii. Din nou, asemeni unei baze de date din lumea tehnologiei informaţiei, o „livrare de informaţii” este precedată de o „cerere”.

Aici e cheia! „Cererea” este de fapt o alegere a noastră de a interoga serverul şi de a ne folosi apoi în actul de creaţie de informaţia „livrată”. Poate nu realizăm cu toţii acest fapt, dar alegerea (mecanismul liberului arbitru) este singurul lucru care ne aparţine în totalitate şi este permis de legile universului.

Dar STOP!

Toate informaţiile stocate în „server” sunt vechi! Chiar dacă putem alege să le mai folosim, ne putem gândi de două ori înainte de a face asta (înainte de a lua o decizie). Cu toţii ştim că în zilele noastre (momentul prezent) lucrurile, condiţiile şi mediul înconjurător se schimbă cu repeziciune (aş putea spune chiar „accelerarea accelerării”), ceea ce înseamnă că timpul nu mai are relevanţa pe care obişnuiam să credem că o avea. Iar dacă resursele de care dispunem în actele noastre de creaţie sunt diverse forme de energie (hrană biologică, lumină, electricitate, etc), iar timpul nu este un astfel de resursă ci o informaţie, rezultă că  avem posibilitatea de a alege sursa informaţiilor pe care le utilizăm în actele noastre de creaţie.

„Sursa” informaţiilor poate fi trecutul (adică „serverul propriu”), poate fi prezentul care abundă în informaţii (pe care trebuie „doar” să avem cu ce să le vedem”) sau poate fi viitorul (aici intervine domeniul viselor şi imaginaţiei, acesta nefiind subiectul articolului meu).

Posibil ca şi avertisment al zilelor noastre, cine, în aceste condiţii, continuă să „interogheze serverul propriu”, e ca şi cum alege să deţină şi să conducă mereu aceeaşi maşină. După cum ştim, maşinile se mai şi strică, se învechesc şi necesită din ce în ce mai reparaţii, toate cu costuri aferente. Cred că numai „nostalgicilor” şi „colecţionarilor” le plac cu adevărat lucrurile vechi sau „vintage”. Acest lucru este valabil şi la nivelul informaţiilor. Cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai nefolositoare.

În concluzie,

ca să ne adaptăm şi să facem faţă acestor schimbări, avem nevoie de informaţii relevante,
cel puţin din prezent şi asta nu se poate face decât cu „ochii larg deschişi” şi cu „mintea deschisă”,
adică ceea ce numesc eu „trăitul în prezent” !

Mai mult decât atât, ca şi o lege imuabilă, trebuie să fim conştienţi de
importanţa, calitatea şi relevanţa informaţiilor în actul de creaţie (în legea vieţii, a dinamicii),
asta pe lângă necesitatea vitală a unei surse de energie!

Până la proba contrarie, pot adăuga că viaţa şi dinamica se întâmplă doar în momentul prezent,
şi doar atunci când e observată de cineva, de o fiinţă vie conştientă (cu awareness).

– asta spune şi demonstrează şi fizica cuantică –

Iar dacă aţi ajuns până aici vă mulţumesc şi voi aştepta comentarii.